3 intrări

35 de definiții (cel mult 20 afișate)

arată toate definițiile


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

POTRÓC s. n. v. potroacă.

potroc2, ~ă [At: POLIZU / Pl: ~oci, ~oace / E: ucr потрох cf mg patroh] 1 sn (Lpl) Măruntaie de pasăre. 2 sn (Lpl) Ciorbă preparată din măru ntaie de pasăre, acrită de obicei cu zeamă de varză sau cu borș. 3 sf (Buc) Vin acru. 4 sf (Buc; pex) Băutură cu gust rău. 5 sf (Reg) Mâncare prea acră. 6 sf (Reg) Mâncare prea sărată. 7-8 a, av (Reg) (Care este) prea acru. 9-10 a, av (Reg; pex) (Care este) foarte acru. 11-12 a, av (Reg) (Care este) prea sărat. 13-14 a, av (Reg; pex ) (Care este) foarte sărat.

potroc1 sn [At: COMAN, GL. / Pl: ? / E: nct] (Reg; îe) A băga în ~ A ascunde ceva bine spre a nu fi găsit.

potroc3, ~oa a [At: CONV. LIT. XVII, 477 / Pl: ~oci, ~oace / E: ns cf potroc1] (Îvr; d. lovituri) Care este foarte tare, puternic.

POTRÓC, potroace, s. n. 1. Ciorbă de pasăre, înăcrită cu borș sau cu zeamă de varză. Cînd am trecut încolo, aveai un potroc de cucoș, frate Ene!... îngînă cu duioșie Răducan. SADOVEANU, O. I 486. Aduceau tuslamalele și potroacele în castroane aburinde. I. BOTEZ, ȘC. 24. Potrocul se face și cu moare de curechi, și se lasă cam acruț, mai ales cînd gospodarul e mahmur. ȘEZ. VI 73. ♦ (Numai la pl.) Măruntaie de pasăre care se pun în această ciorbă. Ea are să-i fiarbă o ciorbă de potroace. C. PETRESCU, Î. II 221. 2. (În forma potroacă) Mîncare foarte sărată. – Variantă: potroacă s. f.

potroc n. 1. pl. măruntaie de pasăre: ciorbă de potroace, ciorbă acră cu bucățele de pasăre; 2. fig. bagatelă: nu plătiți nici de un potroc AL. [Rus. POTROHŬ, mațe].

potróc n., pl. oace (rus. pótrohŭ, măruntaĭe; pol. patroch, „mac” și „măruntaĭe”). Est. Borș făcut din moare și bucățele de pasăre (cum se obișnuĭește după „chef” pentru a se dezbăta): din claponĭ are să se facă și potroc (Sadov. VR. 3, 2, 176). Nu plătește nicĭ un potroc, nu valorează nimic, nicĭ o bucățică. Vest. Pl. Măruntaĭe de pasăre: cĭorbă de potroace.

POTROÁCĂ, potroace, s. f. 1. (La pl.) Ciorbă din măruntaie de pasăre, acrită cu borș sau cu zeamă de varză; măruntaie de pasăre cu care se prepară această ciorbă. ♦ (Adverbial și adjectival) Foarte acru. 2. Mâncare foarte sărată. ♦ (Adjectival și adverbial) Foarte sărat. 3. (Bot.; reg.) Țintaură. [Var.: potróc s. n.] – Din rus. potroh, magh. patroh.

POTROÁCĂ, potroace, s. f. 1. (La pl.) Ciorbă din măruntaie de pasăre, acrită cu borș sau cu zeamă de varză; măruntaie de pasăre cu care se prepară această ciorbă. ♦ (Adverbial și adjectival) Foarte acru. 2. Mâncare foarte sărată. ♦ (Adjectival și adverbial) Foarte sărat. 3. (Bot.; reg.) Țintaură. [Var.: potróc s. n.] – Din rus. potroh, magh. patroh.

potroa sf [At: COTEANU, PL. / V: pet~, put~ / Pl: ~ace / E: ns cf potroc1] 1 Plantă erbacee cu tulpina simplă, cu frunze ovale, cu flori roșietice, rar albe, dispuse în coriambe și cu fructul o capsulă, ale cărei vârfuri florale amare sunt folosite în medicină Si: fierea-pământului, (reg) buruiană-de-friguri, buruiană-de- viermi, cocoșei-de-grădină, crucea-pământului, fiere-de-pământ, fioare-de-friguri, floare-de-viermi, fioare-roză-de-friguri, frigor, frigurică, fumărică-bășicoasă, iarbă-de-curcă, iarba-frigurilor, iarbă-de-friguri, iarbă-gonitoare-de-friguri, iarbă-începătoare-de-sânge, potrocea, potrocoțea, potrocuță (1), țintaură (Centaurium minus). 2 av (Ca determinant al unui adjectiv, căruia îi dă valoare de superlativ absolut) Extrem de... Sânge negru-potroacă. 3 av (Reg; îe) A fi ~ A fi extrem de supărat. 4-5 a, av (Care este) foarte amar. 6 sf (Bot; reg) Albăstriță (Centaurea cyanus). 7 sf (Reg) Ghințură (Gentiana cruciata). 8 sf Ghințură (Gentiana punctata). 9 (Reg) Veninariță (Gratiola officinalis). 10 (Reg) Boglari (Ranunculus sceleratus). 11 sf (Reg) Ghizdei (Lotus corniculatus).

POTROÁCĂ2, potroace, s. f. (Bot.) Țintaură. Amar ca potroaca, ȘEZ. XV 110.

POTROÁCĂ f. 1) Măruntaie de pasăre (cap, pipotă, ficat etc.). 2) Ciorbă acrișoară pregătită din aceste măruntaie. 3) Mâncare foarte sărată. /<ucr. potroh

potroacă f. plantă ce crește prin fânețe, având o floare roșiatică (Erythraea centaurium). [Pol. PATROCH, mac].

potroácă (oa dift.) f., pl. e (d. potroc). Est. Fĭerea pămîntuluĭ (V. fĭere). Ilf. Veninariță (V. veninariță). Adv. Vest. Sărat potroacă, foarte sărat (slatină, morugă).


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

potróc (ciorbă) (înv., pop.) (po-troc) s. n., pl. potroáce

potroácă1 (plantă) (reg.) (po-troa-) s. f., g.-d. art. potroácei; pl. potroáce

arată toate definițiile

Intrare: potroc
potroc
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
Intrare: Potroc
Potroc nume propriu
nume propriu (I3)
  • Potroc
Intrare: potroacă
  • silabație: -troa- info
substantiv feminin (F4)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • potroa
  • potroaca
plural
  • potroace
  • potroacele
genitiv-dativ singular
  • potroace
  • potroacei
plural
  • potroace
  • potroacelor
vocativ singular
plural
substantiv neutru (N20)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • potroc
  • potrocul
  • potrocu‑
plural
  • potroace
  • potroacele
genitiv-dativ singular
  • potroc
  • potrocului
plural
  • potroace
  • potroacelor
vocativ singular
plural
petroacă
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
putroacă
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)