2 intrări

21 de definiții (cel mult 20 afișate)

arată toate definițiile


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

PLÁTINĂ, (2, 3) platine, s. f. 1. Metal prețios de culoare albă-cenușie, dur, lucios, inoxidabil, foarte maleabil și ductil, foarte rezistent la căldură și la acțiunea acizilor, folosit la fabricarea unor aparate de laborator, a unor instrumente de precizie, a unor obiecte de valoare, în tehnica dentară etc. ♦ Negru de platină = platină (1) sub formă de pulbere, folosită în industrie. 2. Nume dat diferitelor piese de mașini care altădată se fabricau din platină (1) sau care au luciul acestui metal. 3. Laminat semifabricat plat, cu secțiune dreptunghiulară, cu dimensiuni mici, care se folosește ca materie primă la laminarea tablei subțiri. – Din fr. platine.

PLÁTINĂ, (2, 3) platine, s. f. 1. Metal prețios de culoare albă-cenușie, dur, lucios, inoxidabil, foarte maleabil și ductil, foarte rezistent la căldură și la acțiunea acizilor, folosit la fabricarea unor aparate de laborator, a unor instrumente de precizie, a unor obiecte de valoare, în tehnica dentară etc. ♦ Negru de platină = platină (1) sub formă de pulbere, folosită în industrie. 2. Nume dat diferitelor piese de mașini care altădată se fabricau din platină (1) sau care au luciul acestui metal. 3. Laminat semifabricat plat, cu secțiune dreptunghiulară, cu dimensiuni mici, care se folosește ca materie primă la laminarea tablei subțiri. – Din fr. platine.

PLÁTINĂ, (2) platine, s. f. 1. Metal prețios, de culoare albă-cenușie, dur, inoxidabil, foarte rezistent la încălzire, din care se fac aparate de laborator, instrumente de precizie și unele obiecte de valoare. Observă că dansatorul Anei poartă la mîna stingă un lanț subțire de platină. C. PETRESCU, C. V. 202. ♦ Compus: negru-de-platină = platină sub formă de pulbere, folosită în industrie. 2. Nume dat diferitelor piese de mașini care altădată se fabricau din platină (1) sau care au luciul acestui metal. Platina microscopului.

PLÁTINĂ s.f. 1. Metal prețios, alb-argintiu, dur, foarte greu, ductil și inoxidabil. 2. Nume dat unor piese de formă plană care intră în construcția anumitor aparate. [< fr. platine, cf. sp. platina].

PLÁTINĂ s. f. 1. metal prețios alb-argintiu, dur, foarte greu, ductil și inoxidabil. 2. (pl.) dispozitiv prevăzut cu contacte electrice care comandă aprinderea în motoarele cu explozie. 3. piesă plană care intră în construcția anumitor aparate. (< fr. platine)

PLÁTINĂ f. Metal nobil lucios, de culoare alb-argintie, maleabil și ductil, rezistent la acțiunea acizilor și la temperaturi înalte, având diferite întrebuințări. /<fr. platine

platină f. metal prețios de un alb cenușiu, întrebuințat la fabricarea vaselor de laboratorii.

*platínă f., pl. e, ĭ (fr. platine, d. sp. platina, mineral de platină, și platino, platină, d. plata, argint: it. plátino, ngr. plátina). Un fel de metal alb cenușiŭ, cel maĭ greŭ și maĭ inalterabil din toate. – Și plátină (după ngr.). – Platina, care se află aliată cu alte metale (iridiŭ, paladiŭ) în nisipurile produse pin dezagregarea rocelor vechĭ, e moale, dúctilă, maleabilă și foarte tenace (densitatea 21, 4; greutatea atomică 194, 3). Se topește la 1775 și absoarbe oxigenu, ca și argintu. Nu se oxidează la nicĭ o temperatură și rezistă acțiuniĭ multor acide. De aceĭa, fiind-că se topește și se alterează așa de greŭ, se întrebuințează la făcut vase în care se pot efectua reacțiunĭ la o temperatură înaltă saŭ cu niște anumite acide, precum și la construirea multor aparate de preciziune. A fost descoperită la 1735 în nisipurile aurifere ale unuĭ rîŭ din America de Sud.

PLATINÁ, platinez, vb. I. Tranz. 1. A acoperi un obiect de metal cu un strat subțire de platină (1); a sufla cu platină. 2. A decolora părul capului prin mijloace chimice, dându-i o nuanță de blond-argintiu. – Din fr. platiner.

PLATINÁ, platinez, vb. I. Tranz. 1. A acoperi un obiect de metal cu un strat subțire de platină (1); a sufla cu platină. 2. A decolora părul capului prin mijloace chimice, dându-i o nuanță de blond-argintiu. – Din fr. platiner.

PLATINÁ, platinez, vb. I. Tranz. 1. A acoperi un obiect de metal cu un strat subțire de platină, pentru a-i da aspectul platinei sau pentru a-i proteja suprafața, în special împotriva oxidării; a sufla cu platină. 2. A decolora prin mijloace chimice părul de pe cap dîndu-i o nuanță de blond foarte deschis.

PLATINÁ vb. I. tr. 1. A acoperi cu un strat subțire de platină (un obiect metalic). 2. A decolora părul de pe cap prin mijloace chimice. [< fr. platiner].

PLATINÁ vb. tr. 1. a acoperi cu un strat subțire de platină. 2. a decolora părul de pe cap prin mijloace chimice. (< fr. platiner)

A PLATINÁ ~éz tranz. 1) tehn. (obiecte sau piese de metal) A acoperi cu platină (în scop protector sau/și decorativ). 2) (părul) A decolora dând culoarea blond-argintie (ca platina). /<fr. platiner


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

plátină1 (element chimic) s. f., g.-d. art. plátinei; simb. Pt

plátină2 (piesă de mașină, laminat) s. f., g.-d. art. plátinei; pl. plátine

plátină s. f., g.-d. art. plátinei; (piese de mașini, laminate semifabricate) pl. plátine; (chim.) simb. Pt

platiná (a ~) vb., ind. prez. 3 platineáză

platiná vb., ind. prez. 1 sg. platinéz, 3 sg. și pl. platineáză


Dicționare enciclopedice

Encyclopedic definitions

PLÁTINĂ (< fr.) s. f. I. Element chimic (Pt; nr. at. 78, m. at. 195,09, m. sp. 21,45, p. t. 1.774°C, p. f. c. 3.800°C); metal prețios, alb-cenușiu, lucios, dur, foarte maleabil și ductil. Se găsește în natură în stare nativă, aliat în special cu celelalte metale platinice. Este inoxidabil și foarte rezistent la acțiunea acizilor. Se întrebuințează la fabricarea unor aparate de laborator, instrumente de precizie, a bijuteriilor, în tehnica dentară, drept catalizator etc. Este cunoscut din sec. 16. În stare pură a fost obținut, în 1803, de W.M. Wollaston. ◊ Negru de p. = pulbere de p. folosită în industrie. II. 1. (La pl.) Piese de contact (ploturi) în formă de pastile solidarizate cu ciocănelul și respectiv contraciocănelul ruptorului de la echipamentul de aprindere al unui motor cu electroaprindere. 2. (FIZ.) Piesă în formă plană, fabricată din (sau aliaj de) platină, care intră în construcția unor aparate (ex. microscopul) și pe care se așază obiectele studiate.

arată toate definițiile

Intrare: platină
substantiv feminin (F1)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • platină
  • platina
plural
  • platine
  • platinele
genitiv-dativ singular
  • platine
  • platinei
plural
  • platine
  • platinelor
vocativ singular
plural
Pt simbol
abreviere, simbol, siglă (I6)
  • Pt
Intrare: platina
verb (VT201)
Surse flexiune: DOR
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • platina
  • platinare
  • platinat
  • platinatu‑
  • platinând
  • platinându‑
singular plural
  • platinea
  • platinați
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • platinez
(să)
  • platinez
  • platinam
  • platinai
  • platinasem
a II-a (tu)
  • platinezi
(să)
  • platinezi
  • platinai
  • platinași
  • platinaseși
a III-a (el, ea)
  • platinea
(să)
  • platineze
  • platina
  • platină
  • platinase
plural I (noi)
  • platinăm
(să)
  • platinăm
  • platinam
  • platinarăm
  • platinaserăm
  • platinasem
a II-a (voi)
  • platinați
(să)
  • platinați
  • platinați
  • platinarăți
  • platinaserăți
  • platinaseți
a III-a (ei, ele)
  • platinea
(să)
  • platineze
  • platinau
  • platina
  • platinaseră
* formă nerecomandată sau greșită – (arată)
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

platină Pt

  • 1. (numai) singular Metal prețios de culoare albă-cenușie, dur, lucios, inoxidabil, foarte maleabil și ductil, foarte rezistent la căldură și la acțiunea acizilor, folosit la fabricarea unor aparate de laborator, a unor instrumente de precizie, a unor obiecte de valoare, în tehnica dentară etc.
    surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC DN Șăineanu, ed. VI un exemplu
    exemple
    • Observă că dansatorul Anei poartă la mîna stingă un lanț subțire de platină. C. PETRESCU, C. V. 202.
      surse: DLRLC
    • 1.1. Negru de platină = platină (1.) sub formă de pulbere, folosită în industrie.
      surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC
  • 2. Nume dat diferitelor piese de mașini care altădată se fabricau din platină (1.) sau care au luciul acestui metal.
    surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC DN un exemplu
    exemple
    • Platina microscopului.
      surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC DN
    • 2.1. (la) plural Dispozitiv prevăzut cu contacte electrice care comandă aprinderea în motoarele cu explozie.
      surse: MDN '00
  • 3. Laminat semifabricat plat, cu secțiune dreptunghiulară, cu dimensiuni mici, care se folosește ca materie primă la laminarea tablei subțiri.
    surse: DEX '09 DEX '98
  • comentariu simbol Pt
    surse: DOOM 2

etimologie: