2 intrări

21 de definiții (cel mult 20 afișate)

arată toate definițiile


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

Pizar m. aventurier spaniol, cuceri Peru (1533). fundă Lima (1535) și muri asasinat (1475-1541).

PISÁR, pisari, s. m. (în Evul Mediu, în Țările Române) Secretar (domnesc); grămătic, diac. [Var.: pisér s. m.] – Din sl. pisarĭ, pol. pisarz.

PISÉR s. m. v. pisar.

pisar sm [At: (a. 1660) BUL. COM. IST IV, 18 / V: (îrg) ~iu, ~ser, ~zăr / Pl: ~i / E: slv пизарь, pn pisarz] (Înv) Funcționar de cancelarie din trecut, care copia sau întocmea acte, scrisori, documente, având adesea și alte sarcini administrative Vz calemgiu, diac, grămătic, logofăt, uricar.

pisăr[1] sm vz pisar

  1. Variantă neconsemnată în definiția principală — LauraGellner

PISÁR, pisari, s. m. Funcționar de cancelarie însărcinat în trecut cu copierea sau redactarea unor acte, documente etc. și care adesea avea și alte sarcini administrative. [Var.: pisér s. m.] – Din sl. pisarĩ, pol. pisarz.

PISÁR, pisari, s. m. 1. (Învechit) Secretar (domnesc); grămătic, diac, calemgiu. V. logofăt. 2. (Familiar, cu o nuanță peiorativă) Funcționar de birou, copist. Cel mai mic [copil] e pisar. NEGRUZZI, S. I 59. – Variantă: pisér (IBRĂILEANU SP. CR. 33, GHICA, S. 518) s. m.

PISÁR ~i m. înv. Slujbaș într-o cancelarie care avea în însărcinarea sa copierea și întocmirea actelor; copist; scrib. /<sl. pïsari, pol. pisarz

pisăr m. 1. od. logofăt, scriitor de cancelarie; 2. azi, ironic (în Moldova) copist. [Slav. PISARĬ].

písar și písăr m. (pol. pizarz, rus. pisarĭ). Vechĭ. Rar. Scriitor, copist.


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

pisár (înv.) s. m., pl. pisári


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

PISAR s. (IST.) diac, grămătic, logofăt, scrib, scriitor, uricar. (~ în cancelariile din țările române.)


Dicționare etimologice

Se explică etimologiile cuvintelor sau familiilor de cuvinte.

pisár (pisári), s. m. – Scriitor, copist. Sl. pisarĭ (Miklosich, Slaw. Elem., 35), cf. sb., slov. pisar. Sec. XVII, înv.Der. pisanie, s. f. (inscripție), din sl. pisanije; pisărie, s. f. (birou de acte).


Dicționare specializate

Aceste definiții explică de obicei numai înțelesuri specializate ale cuvintelor.

pisăr, pisări, s.m. (înv. și reg.) 1. logofăt, scriitor de cancelarie. 2. copist.


Dicționare enciclopedice

Definiții enciclopedice

pisár, pisari s. m. (Înv.) Persoană care se ocupa cu copierea sau cu întocmirea unor acte de administrație; diac, grămătic. [Var.: pisér, pisắr, pisáriu, pizắr s. m.] – Din sl. pisarĭ.

arată toate definițiile

Intrare: Pizar
Pizar
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
Intrare: pisar
substantiv masculin (M1)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • pisar
  • pisarul
  • pisaru‑
plural
  • pisari
  • pisarii
genitiv-dativ singular
  • pisar
  • pisarului
plural
  • pisari
  • pisarilor
vocativ singular
  • pisarule
  • pisare
plural
  • pisarilor
substantiv masculin (M1)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • piser
  • piserul
  • piseru‑
plural
  • piseri
  • piserii
genitiv-dativ singular
  • piser
  • piserului
plural
  • piseri
  • piserilor
vocativ singular
  • piserule
  • pisere
plural
  • piserilor
pisariu
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
pisăr
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
pizăr
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

pisar piser pisariu pisăr pizăr

etimologie: