pec¹ [At: FD. I, 202 / V: peic sm / Pl: (1) peci, (2) ~uri / E: mg pék] (Reg) 1 sm Brutar. 2 sn Brutărie.

pec² s [At: L. COSTIN, GR. BĂN. 155 / Pl: nct / E: ger Pech] (Ban) Smoală (1).

peic¹ sm vz pec¹

PECU subst. ard. „brutar” < magh. pék. 1. – pîrcălab, munt. (Cob 55). 2. Peca, olt. (Sd V 304). 3. Din altă temă: Pecnea, frate cu Șerban (16 B II 372).

PEC s. v. brutar, smoală.

pec s. v. BRUTAR. SMOALĂ.

pec¹, peci, și pecuri, s.m. și s.n. (reg.) 1. (s.m.) brutar. 2. (s.n.) brutărie.

pec, peci, (pecar), s.m. (reg.) 1. Brutar. 2. Brutărie: „N-o fo fărină de grâu, numai la pec, în Sighet” (Memoria, 2001: 39). – Din magh. pék „brutar” (MDA).

pec, peci, (pecar), s.m. – (reg.) 1. Brutar (ALR, 1956: 504). 2. Brutărie: „N-o fo fărină de grâu, numai la pec, în Sighet” (Memoria, 2001: 39). – Din magh. pék „brutar” (MDA).

pec, -i, (pecar), s.m. – 1. (înv.) Brutar (ALR 1956: 504). 2. Brutărie: „N-o fo fărină de grâu numai la pec, în Sighet” (Memoria 2001: 39). Atestat și în Maramureșul din dreapta Tisei (DRT). – Din magh. pék „brutar”.