2 intrări

30 de definiții

din care

Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

PASTOR, pastori, s. m. Preot protestant. – Din germ. Pastor, lat. pastor.

PASTOR, pastori, s. m. Preot protestant. – Din germ. Pastor, lat. pastor.

pastor sm [At: N. COSTIN, ap. LET. II, 73/29 / Pl: ~i / E: lat pastor, ger Pastor] Preot protestant.

PASTOR, pastori, s. m. Preot protestant. Documentul l-a căpătat un pastor anglican. C. PETRESCU, A. 462.

PASTOR s.m. Preot protestant. [Cf. lat. pastor, germ. Pastor].

PASTOR s. m. preot protestant. (< lat. pastor, germ. Pastor)

PASTOR ~i m. Preot protestant. /<germ. Pastor, lat. pastor

*pástor m. (lat. pastor, păstor). Preut protestant.

PĂSTOR, păstori, s. m. 1. Cioban. ◊ Compus: (Astron.; pop.) Păstorul-cu-Oile = Cloșca-cu-Pui. 2. Fig. Preot; p. ext. conducător, îndrumător (spiritual). – Lat. pastor.

PĂSTOR, păstori, s. m. 1. Cioban. ◊ Compus: (Astron.; pop.) Păstorul-cu-Oile = Cloșca-cu-Pui. 2. Fig. Preot; p. ext. conducător, îndrumător (spiritual). – Lat. pastor.

păstor sm [At: COD. VOR. 150/29 / V: (înv) ~riu / Pl: ~i / E: ml pastor] 1-2 Persoană care păzește și îngrijește (oile sau) alte animale erbivore, ducându-le la păscut1 (1) Si: cioban, oier, (îrg) păcurar1 (1-2). 3 (Ast; pop; îc) ~ul-cu-oile Cloșca cu pui. 4 (Reg) Paznic de câmp, de vie etc. 5 (Bis; fig; șîs ~ sufletesc, ~ de suflet) Preot. 6-7 (Pex; fig) Conducător. 8 (Pex; fig) Îndrumător spiritual.

PĂSTOR, păstori, s. m. Om care păzește oile sau vitele la păscut (fiind uneori și proprietarul lor); cioban, păcurar. Jder văzu un singur păstor într-un corn de rîpă, stînd neclintit cu sarica în spate, SADOVEANU, F. J. 325. Păstorul care-și părăsește turma e mai rău ca acela care o conduce greșit. REBREANU, R. I 82. Și vin păstori cu gluga albă, Din fluier povestindu-și dorul, GOGA, P. 16. ◊ Compus: (Astron.; popular) păstorul-cu-oile = cloșca-cu-pui sau găinușa. ♦ Fig. Conducător (religios), preot. A ținut să vie și cu cîrja mitropolitană, ca să corespundă demnității de păstor al țării. CAMIL PETRESCU, O. II 331.

PĂSTOR ~i m. 1) Persoană care are în grijă oile; cioban. ◊ ~ul-cu-Oile constelație din emisfera boreală. 2) rel. Slujitor al cultelor (la protestanți). /<lat. Pastor

păstòr m. 1. păzitor de oi; fig. episcop: păstor sufletesc. [Lat. PASTOREM].

păstór m. (lat. pástor, -óris, d. páscere, pastum, a paște. V. pastor). Vechĭ. Cĭoban, păscător de oĭ. Azĭ. Fig. Conducător sufletesc, preut, episcop. V. păcurar.

Dicționare morfologice

Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).

Dicționare relaționale

Indică relații între cuvinte (sinonime, antonime).

PĂSTOR s. v. părinte, popă, preot.

PĂSTOR s. cioban, oier, (înv. și reg.) păcurar, (Maram. și nordul Transilv.) oieș. (Un ~ cu turma sa.)

Dicționare etimologice

Explică etimologiile cuvintelor sau familiilor de cuvinte.

păstor (păstori), s. m.1. Cioban. – 2. Pastor, prelat. – Megl. păstir, istr. pastor. Lat. pastor (Pușcariu 1284; Candrea-Dens., 1355; REW 6279), cf. prov. pastre, cat., sp., port. pastor. Rezultatul normal ar fi păstore, dar a fost redus la tipul de decl. II, ca în cazul lui păun, tăun etc. (după Pușcariu, trebuie să se pornească de la un lat. *pastorius; după Tiktin, ar fi fost influențat de substantivele în -or). E dubletul lui pastor, s. m. (pastor protestant), din germ. Pastor. Der. păstorel, s. m. (ciobănaș; codobatură galbenă, Motacilla flava); păstori, vb. (a paște vitele, a ciobăni; a păstori o turmă de credincioși); păstorie, s. f. (ocupație de păstor); păstoresc, adj. (de păstor, pastoral); păstorește, adv. (ca un păstor); păstorit, s. n. (creșterea vitelor); păstoriță, s. f. (ciobăniță); păstoricesc, adj. (rar, pastoral, de păstor spiritual); arhipăstor, s. m. (prelat). – Din rom. provine mag. pásztor (Candrea, Elemente, 400).

Dicționare specializate

Explică înțelesuri specializate ale cuvintelor.

PĂSTOR. Subst. Păstor, păstorel (dim.), păstoraș (rar), cioban, ciobănaș (dim.), ciobănel, păcurar (înv. și reg.), păcurăraș (dim., pop.), păcurărel (pop.), mocan, țuțuian (reg.), oier; mînzărar (pop.); miorar (reg.); cîrlănar; berbecar; baci; scutar, urdar; zărar (reg.); strungar; mînător. Căprar (rar). Boar, văcar, vițelar, ciurdar (reg.), gaucho, cow-boy; bivolar; haidău (reg.). Porcar, sămădău (reg.). Herghelegiu (rar), stăvar (reg.). Păstorie, păstorire (rar), păstorit, ciobănie, ciobănit, păcurărie (înv. și reg.), păcurărit (reg.), băcit, oierie, oierit. Văcărie. Adj. Păstoresc, pastoral, ciobănesc, păcurăresc (înv. și reg.), mocănesc. Vb. A păstori, a ciobăni, a păcurări (înv. și reg.), a paște (oile), a păzi; a mulge; a tunde; a țesăla. Adv. Ciobănește, păcurărește (înv. și reg.). V. oaie, pășunat, vite.

păstor, păstori, s.m. – 1. Păcurar, cioban. 2. Supraveghetor, îngrijitor. ♦ (mit.) Păstorul băilor, duh păzitor al minelor și protector al băieșilor, pe care îi protejează împotriva accidentelor sau a surpărilor. Mai veghează la plata corectă a muncii minerilor (Bilțiu, 1999: 41). – Lat. pastor (Scriban; Pușcariu, CDDE, cf. DER; DEX, MDA) < lat. pascere, pastum „a paște” (Scriban).

Dicționare enciclopedice

Definiții enciclopedice

PASTOR, Ludwig von, baron von Campersfelden (1854-1928), istoric austriac. Prof. univ. la Innsbrück. Director (din 1901) al Institutului Istoric Austriac din Roma. Autor al unor lucrări monumentale: „Istoria papilor de la sfârșitul Evului Mediu (1477-1799)”, „Istoria poporului german”.

PĂSTÓR (< lat. pastor, -oris) s. m. 1. Cioban. ♦ Fig. Preot, părinte; conducător spiritual. 2. P. electric = instalație special amenajată pentru supravegherea animalelor la păscut; este compusă dintr-un gărduleț de sârmă prin care trece un curent electric slab (la a cărui atingere animalele se depărtează).

Dicționare de argou

Explică doar sensurile argotice ale cuvintelor.

a pune lupul paznic / păstor la oi expr. (pop.) a lăsa ceva sau pe cineva în grija celui ce-i poate face rău.

Intrare: pastor
substantiv masculin (M1)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • pastor
  • pastorul
  • pastoru‑
plural
  • pastori
  • pastorii
genitiv-dativ singular
  • pastor
  • pastorului
plural
  • pastori
  • pastorilor
vocativ singular
  • pastorule
  • pastore
plural
  • pastorilor
Intrare: păstor
substantiv masculin (M1)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • păstor
  • păstorul
  • păstoru‑
plural
  • păstori
  • păstorii
genitiv-dativ singular
  • păstor
  • păstorului
plural
  • păstori
  • păstorilor
vocativ singular
  • păstorule
plural
  • păstorilor
păstoriu
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

pastor, pastorisubstantiv masculin

  • 1. Preot protestant. DEX '09 DEX '98 DLRLC DN MDN '00 NODEX
    • format_quote Documentul l-a căpătat un pastor anglican. C. PETRESCU, A. 462. DLRLC
etimologie:

păstor, păstorisubstantiv masculin

  • 1. Om care păzește oile sau vitele la păscut (fiind uneori și proprietarul lor). DEX '09 DEX '98 DLRLC NODEX
    • format_quote Jder văzu un singur păstor într-un corn de rîpă, stînd neclintit cu sarica în spate, SADOVEANU, F. J. 325. DLRLC
    • format_quote Păstorul care-și părăsește turma e mai rău ca acela care o conduce greșit. REBREANU, R. I 82. DLRLC
    • format_quote Și vin păstori cu gluga albă, Din fluier povestindu-și dorul, GOGA, P. 16. DLRLC
  • 2. figurat Slujitor al cultelor (la protestanți). DEX '09 DEX '98 DLRLC NODEX
    • 2.1. prin extensiune Conducător, îndrumător (spiritual). DEX '09 DEX '98 DLRLC
      • format_quote A ținut să vie și cu cîrja mitropolitană, ca să corespundă demnității de păstor al țării. CAMIL PETRESCU, O. II 331. DLRLC
etimologie:

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.