2 intrări

10 definiții

Explicative DEX

paor sm vz paur

paore sm vz paur

pauăr sm vz paur

paur sm [At: MOLIN, R. B. 418 / V: paor, paore, pauăr, ~re / Pl: ~i / E: ger dal Pauer] (Ban) 1 Țăran. 2 Muncitor agricol care locuiește la oraș.

paure sm vz paur

Etimologice

paure (-ri), s. m. – Țăran, lucrător agricol. Germ. Bauer (Candrea). În Banat, ca și der. păuriță, s. f. (țărancă); păurie, s. f. (plugărie); păuresc, adj. (țărănesc). Cf. sb. paor „țăran”.

Enciclopedice

PAOR, oberchinez (le Fetislan în Serbia (AO VIII 293), subst. băn. < germ. Bauer. „plugar”.

Sinonime

PAUR s. v. sătean, țăran.

paur s. v. SĂTEAN. ȚĂRAN.

Regionalisme / arhaisme

paur, pauri, s.m. (reg.) 1. țăran. 2. muncitor agricol care locuiește la oraș.

Intrare: Paor
nume propriu (I3)
  • Paor
Intrare: paur
substantiv masculin (M1)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • paur
  • paurul
  • pauru‑
plural
  • pauri
  • paurii
genitiv-dativ singular
  • paur
  • paurului
plural
  • pauri
  • paurilor
vocativ singular
plural
paor
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
paore
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
pauăr
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
substantiv masculin (M45)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • paure
  • paurele
plural
  • pauri
  • paurii
genitiv-dativ singular
  • paure
  • paurelui
plural
  • pauri
  • paurilor
vocativ singular
plural
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)