Definiția cu ID-ul 504700:
Dicționare etimologice
Explică etimologiile cuvintelor sau familiilor de cuvinte.
paure (-ri), s. m. – Țăran, lucrător agricol. Germ. Bauer (Candrea). În Banat, ca și der. păuriță, s. f. (țărancă); păurie, s. f. (plugărie); păuresc, adj. (țărănesc). Cf. sb. paor „țăran”.