9 definiții pentru paur paor paore pauăr paure


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

paur sm [At: MOLIN, R. B. 418 / V: paor, paore, pauăr, ~re / Pl: ~i / E: ger dal Pauer] (Ban) 1 Țăran. 2 Muncitor agricol care locuiește la oraș.


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

PÁUR s. v. sătean, țăran.


Dicționare etimologice

Se explică etimologiile cuvintelor sau familiilor de cuvinte.

páure (-ri), s. m. – Țăran, lucrător agricol. Germ. Bauer (Candrea). În Banat, ca și der. păuriță, s. f. (țărancă); păurie, s. f. (plugărie); păuresc, adj. (țărănesc). Cf. sb. paor „țăran”.


Dicționare specializate

Aceste definiții explică de obicei numai înțelesuri specializate ale cuvintelor.

páur, páuri, s.m. (reg.) 1. țăran. 2. muncitor agricol care locuiește la oraș.

Intrare: paur
substantiv masculin (M1)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • paur
  • paurul
  • pauru‑
plural
  • pauri
  • paurii
genitiv-dativ singular
  • paur
  • paurului
plural
  • pauri
  • paurilor
vocativ singular
plural
paor
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
paore
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
pauăr
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
substantiv masculin (M45)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • paure
  • paurele
plural
  • pauri
  • paurii
genitiv-dativ singular
  • paure
  • paurelui
plural
  • pauri
  • paurilor
vocativ singular
plural
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)