2 intrări

14 definiții


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

PÂNDÁR, pândari, s. m. Persoană care păzește o pădure, o vie, o holdă etc.; paznic, jitar. ♦ (Mil.; pop.) Strajă, santinelă. ♦ Militar din artileria antiaeriană, însărcinat cu supravegherea spațiului aerian. – Din sl. pondarĭ.

PÂNDÁR, pândari, s. m. Persoană care păzește o pădure, o vie, o holdă etc.; paznic, jitar. ♦ (Mil.; pop.) Strajă, santinelă. ♦ Militar din artileria antiaeriană, însărcinat cu supravegherea spațiului aerian. – Din sl. pondarĭ.

pândar sm [At: ANON. CAR. / Pl: ~i / E: slv пѫдарь] 1 Persoană care păzește un teren plantat, cultivat etc. Si: (îrg) pândareț (3), pândaș (1), (nob) pândeț, (reg) jităr, meregiu, pânditor (8), pârgar (8). 2 (Rar; îe) A se băga ~ în cimitir A muri. 3 (Pop) Santinelă. 4 (Pop) Strajă. 5 (Spc) Militar din artileria antiaeriană, care supraveghează spațiul aerian. 6 (Îvr) Spion.

PÎNDÁR, pîndari, s. m. Persoană care păzește o vie, o pădure, o holdă etc.; paznic. Petre avea o pușcă încărcată, luată de la pîndarii arendașului. REBREANU R. II 262. Frunză verde de stejar, Sus pe munte, la hotar, Zi și noapte stau pîndar. ALECSANDRI, T. II 60. Este-un pom mare-nflorit, Face poame de argint. De pîndar pe cine-om pune, Că vin lotrii să le fure? HODOȘ, P. P. 72. ♦ Militar din artileria antiaeriană, însărcinat cu supravegherea spațiului aerian.

PÂNDÁR ~i m. Paznic de câmp (la semănături, vii, livezi, etc.). /<sl. pondari

pândar m. 1. cel ce pândește; 2. paznic de pădure; 3. fig. santinelă: stau pândar aice cu pieptul meu ’n poartă AL. [Slav. PÕDARĬ, păzitor].

pîndár m. (vsl. pondarĭ). Păzitor de semănăturĭ, de viĭ ș. a. V. jitar.


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

PÂNDÁR s. (înv. și reg.) pândaș, (reg.) pârgar, (Ban. și Transilv.) gornic, (Mold. și Transilv.) jitar, (prin Dobr.) meregiu, (înv.) pânditor. (~ la vie.)

PÂNDÁR s. v. pază, santinelă, strajă, veghe.

PÎNDAR s. (înv. și reg.) pîndaș, (reg.) pîrgar, (Ban. și Transilv.) gornic, (Mold. și Transilv.) jitar, (prin Dobr.) meregiu, (înv.) pînditor. (~ la vie.)

pîndar s. v. PAZĂ. SANTINELĂ. STRAJĂ. VEGHE.


Dicționare specializate

Aceste definiții explică de obicei numai înțelesuri specializate ale cuvintelor.

pândár, pândári, s.m. (pop.) 1. paznic al terenurilor cultivate ale statului; pândaș, jitar, meregiu, pârgar. 2. paznic de pădure; pădurar. 3. santinelă, strajă. 4. (înv.) spion.


Dicționare enciclopedice

Definiții enciclopedice

Intrare: Pandar
Pandar
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
Intrare: pândar
substantiv masculin (M1)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • pândar
  • pândarul
  • pândaru‑
plural
  • pândari
  • pândarii
genitiv-dativ singular
  • pândar
  • pândarului
plural
  • pândari
  • pândarilor
vocativ singular
  • pândarule
  • pândare
plural
  • pândarilor
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

pândar

  • 1. Persoană care păzește o pădure, o vie, o holdă etc.
    surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC sinonime: jitar paznic, -ă diminutive: pândăraș attach_file 3 exemple
    exemple
    • Petre avea o pușcă încărcată, luată de la pîndarii arendașului. REBREANU R. II 262.
      surse: DLRLC
    • Frunză verde de stejar, Sus pe munte, la hotar, Zi și noapte stau pîndar. ALECSANDRI, T. II 60.
      surse: DLRLC
    • Este-un pom mare-nflorit, Face poame de argint. De pîndar pe cine-om pune, Că vin lotrii să le fure? HODOȘ, P. P. 72.
      surse: DLRLC

etimologie: