Definiția cu ID-ul 868516:

Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

PÂNDAR, pândari, s. m. Persoană care păzește o pădure, o vie, o holdă etc.; paznic, jitar. ♦ (Mil.; pop.) Strajă, santinelă. ♦ Militar din artileria antiaeriană, însărcinat cu supravegherea spațiului aerian. – Din sl. pondarĭ.