pândar sm [At: ANON. CAR. / Pl: ~i / E: slv пѫдарь] 1 Persoană care păzește un teren plantat, cultivat etc. Si: (îrg) pândareț (3), pândaș (1), (nob) pândeț, (reg) jităr, meregiu, pânditor (8), pârgar (8). 2 (Rar; îe) A se băga ~ în cimitir A muri. 3 (Pop) Santinelă. 4 (Pop) Strajă. 5 (Spc) Militar din artileria antiaeriană, care supraveghează spațiul aerian. 6 (Îvr) Spion.