pacică sf vz pașcă

pașcă sf [At: CREANGĂ, A. 82 / V: pacică, poa~ / Pl: păști / E: ucr, rs пачка] 1-2 (Buc) Pachet de tutun. 3 (Mol; Buc) Tutun de calitate inferioară Vz mahorcă.

PAȘCĂ s. f. (Mold.) Tutun (de calitate inferioară), mahorcă. Pentru puțină mîncare și cîte-oleacă de pașcă de cea de trei ocă la para slujea toată casa. CREANGĂ, A. 73.

páșcă f., pl. inuz. ște (rut. pačka, adică „pachețel” de tutun, d. germ. pack, pachet. V. pac 1). Nord. Tutun prost, mahorcă.

pașcă (pachet de tutun) (reg.) s. f., g.-d. art. păștii; pl. păști

pașcă (pachet de tutun) (reg.) s. f., g.-d. art. păștii; pl. păști

pașcă (tutun) s. f., g.-d. art. păștii; pl. păști

PAȘCA, Ștefan (1901-1957, n. Crișcior, jud Hunedoara), lingvist și filolog român. M. coresp. al Acad. (1955), prof. univ. la Cluj. Redactor responsabil al revistei „Cercetări de lingvistică” (1957). Studii de onomastică („Nume de persoane și nume de animale din Țara Oltului”) și de literatură română veche („O tipăritură munteană necunoscută din sec. al XVII-lea: cel mai vechi ceaslov românesc”). Colaborator sau coordonator al unor lucrări de sinteză ale Acad. („Dicționarul limbii române”, „Atlasul lingvistic român”).

Pașca, -n v. Paște II 1.

PAȘCĂ s. v. mahorcă, pachet.

pașcă s. v. MAHORCĂ. PACHET.

páșcă, s.f. (reg.) 1. Legătură din șase bușteni pentru transport. 2. Pachet, colet. 3. Tutun de proastă calitate. – Din ucr. pačka „pachețel (de tutun)” (DEX, MDA).

pașcă, s.f. – (reg.) 1. Legătură din șase bușteni pentru transport (Grai. rom., 2000; Biserica Albă); pachet, colet. 2. Tutun de proastă calitate. – Din ucr. pačka „pachețel” (de tutun) (DEX, MDA) < germ. Pack „pachet” (Scriban).