2 intrări

37 de definiții (cel mult 20 afișate)

arată toate definițiile


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

PRIMBLÁ vb. I v. plimba.

primblà v. a preumbla: să-l primbli aici pe culmi ISP. [V. preumblà].

plimba a [At: COD. VOR. 8/5 / V: (îrg) preămbla, preîmbla, preumbla, primbla, prinbla, prâmbla, (înv) preaîmbla, prembla, (reg) porumbla, prăîmbla, prăumbla, preimbla, priîmbla, priumbla, proîmbla / Pzi: plimb / E: ml preambulare] 1 vt (Înv) A străbate teritorii, suprafețe de teren, așezări etc. Si: a cutreiera. 2 vt (Înv) A examina cu atenție, deplasându-se printre... Si: a cerceta. 3 vr A umbla în voie dintr-un loc în altul pentru a lua aer, pentru a se distra, pentru a se relaxa, pentru a face mișcare etc. Si: (fam; gmț; irn) a se plimbarisi. 4 vr (Pex) A se deplasa din loc în loc Si: a colinda, a cutreiera. 5 vr (Îe) A se ~ ca vodă prin lobodă A umbla prin toate părțile fără nici o piedică. 6 vr (Fam; îe) Du-te de te ~bă Ocupă-te de treburile personale, nu te amesteca în treburile altuia. 7 vr (Îrg; pgn) A merge. 8 vt A duce oameni sau animale. 9 vt A scoate pe cineva și a însoți la plimbare. 10 vt (Fam; îe) ~bă ursul Du-te și vezi-ți de treabă! 11 vt (D. vehicule) A transporta. 12 vt (C. i., rar, ființe) A muta obiecte dintr-o parte în alta. 13 vt (Pgn; urmat de determinări locale) A deplasa. 14 vt (Pop; îe) A-și ~ urechea A-și încorda auzul pentru a prinde zgomotele ușoare, vorbele șoptite.

PLIMBÁ, plimb, vb. I. 1. Refl. A umbla în voie dintr-un loc într-altul pentru a se recrea, a face mișcare, a lua aer etc. ◊ Expr. A se plimba ca vodă prin lobodă = a umbla în toate părțile fără nicio piedică. (Fam.) Du-te de te plimbă = vezi-ți de treabă, du-te și lasă-mă-n pace. ♦ Tranz. A duce, a purta (oameni sau animale); a scoate și a însoți pe cineva la plimbare. 2. Tranz. A mișca un obiect încoace și încolo, a trece dintr-o parte în alta. [Var.: (reg.) preumblá, primblá vb. I] – Lat. perambulare.

PREUMBLÁ vb. I v. plimba.

PLIMBÁ, plimb, vb. I. 1. Refl. A umbla în voie dintr-un loc într-altul pentru a se recrea, a face mișcare, a lua aer etc. ◊ Expr. A se plimba ca vodă prin lobodă = a umbla în toate părțile fără nici o piedică. (Fam.) Du-te de te plimbă = vezi-ți de treabă, du-te și lasă-mă-n pace. ♦ Tranz. A duce, a purta (oameni sau animale); a scoate și a însoți pe cineva la plimbare. 2. Tranz. A mișca un obiect încoace și încolo, a trece dintr-o parte în alta. [Var.: (reg.) preumblá, primblá vb. I] – Lat. perambulare.

PLIMBÁ, plimb, vb. I. 1. Refl. A umbla fără grabă, dintr-un loc într-altul sau de colo pînă colo (pe jos sau cu un vehicul), pentru a se recrea, a face mișcare, a lua aer. Neliniștit, se plimba într-una prin odaia lui de lucru. SADOVEANU, E. 146. Se plimba după-amiaza, însoțită de copii, pe plajă sau în lungul digului spre far. BART, E. 315. În faptul dimineții, prin parc, îngîndurată Se plimbă visătoare Fatma. COȘBUC, P. I 52. ◊ Expr. A se plimba ea vodă prin lobodă = a umbla de colo pînă colo, fără nici un rost. ♦ Tranz. A scoate la plimbare, a însoți la plimbare; a purta de colo pînă colo. Plimbă copilul.O dată, de două ori, de trei ori a plimbat Gheorghe Dima calul de la un cap la celălalt al punții. GALAN, Z. R. 59. 2. Tranz. (Cu privire la obiecte) A mișca, a purta încoace și încolo, a muta, a trece dintr-o parte în alta. Cu o oglindă ovală, plimbată de sus în jos, din dreapta și stîngă, își examină ceafa și cutele rochiei în spate. PETRESCU, C. V. 167. Din cînd în cînd, Elisabeta Gălăciuc, soția lui, îi plimbă pe față o frunză de lipan. SAHIA, N. 41. ◊ Refl. pas. Din mînă-n mînă, sceptrul se plimbă. ALEXANDRESCU, M. 347. ◊ Fig. (Cu complementul «ochii», «privirile») Subprefectul își plimbă ochii roată, obosit. VORNIC, P. 220. S-a sprijinit cu un deget în butonul soneriei și a rămas așa, plimbîndu-și privirile prin curtea pustie. GALAN, B. I 52. – Variante: preumblá, preumblu (DAVIDOGLU, M. 54, CAMILAR, N. I 200), primblá, primblu (GHEREA, ST. CR. I 170, ALECSANDRI, T. 65, RUSSO, O. 46), împlimbá (ȘEZ. VI 107) vb. I.

PRÍMBLĂ, primble, s. f. (Regional) 1. Balustradă. 2. Fiecare dintre scîndurelele care alcătuiesc spătarul unui scaun sau care leagă picioarele unei mese etc.

PRÍMBLĂ, primble, s. f. (Reg.) 1. Balustradă. 2. Fiecare dintre scândurelele care alcătuiesc spătarul unui scaun, care unesc picioarele unei mese etc. – Comp. plimba.

A SE PLIMBÁ mă plimb intranz. A se deplasa, fără grabă, dintr-o parte în alta (fără o țintă precisă). /<lat. perambulare

A PLIMBÁ plimb tranz. 1) A face să se plimbe (însoțind). 2) (obiecte) A mișca (pe îndelete) într-o parte și în alta. ◊ A-și ~ ochii (sau privirile) a trece cu privirea în repetate rânduri. /<lat. perambulare

plimbà v. 1. a duce dela un loc la altul: l’au plimbat prin oraș; 2. a umbla de plăcere: a se plimba călare. [Contras din primblà = preumblà].

preumblà v. 1. a (se) plimba: noaptea zeii se preumblă ’n veșmintele lor dalbe EM.; 2. fig. a îndrepta, a arunca ici și colea: a preumbla privirile sale asupra diferitelor obiecte. [Lat. PERAMBULARE, redus popular la primbla și plimba].

2) plimb (vest și sud) și prímblu (est și nord), a v. tr. (lat. per-ámbulo, -lare. V. umblu). Duc de colo colo ca să se distreze, ca să se răcorească orĭ ca să nu ostenească stînd loculuĭ: a plimba copiiĭ (pe jos orĭ în trăsură), a plimba caiĭ. Iron. Degeaba plimbĭ cărțile la școală! V. refl. Merg încet ca să mă distrez, ca să mă liniștesc orĭ ca să nu ostenesc stînd: mă plimb pin casă, pin curte, pe stradă. Călătoresc de plăcere: s’a plimbat pin străinătate. – Vechĭ priumblu și premblu. În Maram. preîmblu, în Ban. preumblu. V. preport.

prímbă și prímblă, V. sleme.

sléme f. (vsl. slĭemen, sîrb. sleme, pl. slemena, culme de casă. V. splimbă). Vest. Culmea (coama, grinda superioară) a caseĭ. Culmea dealuluĭ. Prăjină așezată orizontal ca să se culce găinile orĭ ca să așezĭ covoarele ș. a. Pălimar, balustradă de scară. – În Munt. est și zleme, slemne, slemnă și slimnă, în Trans. și scleme și sclembe (cp. cu sclab); În Pt. slemne: ne ațineam pe slemnea Zboĭneĭ (Sov. 26); în Trans. și primblă și primbă, pl. e, și primblu, pl. urĭ; în Munt. (Mold. sud) plimbă și plimb, pl. urĭ: o mînă îĭ alunecă pe plimbu scăriĭ (Delv.). V. prim 2.


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

plimbá (a ~) vb., ind. prez. 3 plímbă

arată toate definițiile

Intrare: plimba
verb (VT1)
Surse flexiune: DOR
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • plimba
  • plimbare
  • plimbat
  • plimbatu‑
  • plimbând
  • plimbându‑
singular plural
  • plimbă
  • plimbați
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • plimb
(să)
  • plimb
  • plimbam
  • plimbai
  • plimbasem
a II-a (tu)
  • plimbi
(să)
  • plimbi
  • plimbai
  • plimbași
  • plimbaseși
a III-a (el, ea)
  • plimbă
(să)
  • plimbe
  • plimba
  • plimbă
  • plimbase
plural I (noi)
  • plimbăm
(să)
  • plimbăm
  • plimbam
  • plimbarăm
  • plimbaserăm
  • plimbasem
a II-a (voi)
  • plimbați
(să)
  • plimbați
  • plimbați
  • plimbarăți
  • plimbaserăți
  • plimbaseți
a III-a (ei, ele)
  • plimbă
(să)
  • plimbe
  • plimbau
  • plimba
  • plimbaseră
verb (VT90)
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • preumbla
  • preumblare
  • preumblat
  • preumblatu‑
  • preumblând
  • preumblându‑
singular plural
  • preumblă
  • preumblați
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • preumblu
(să)
  • preumblu
  • preumblam
  • preumblai
  • preumblasem
a II-a (tu)
  • preumbli
(să)
  • preumbli
  • preumblai
  • preumblași
  • preumblaseși
a III-a (el, ea)
  • preumblă
(să)
  • preumble
  • preumbla
  • preumblă
  • preumblase
plural I (noi)
  • preumblăm
(să)
  • preumblăm
  • preumblam
  • preumblarăm
  • preumblaserăm
  • preumblasem
a II-a (voi)
  • preumblați
(să)
  • preumblați
  • preumblați
  • preumblarăți
  • preumblaserăți
  • preumblaseți
a III-a (ei, ele)
  • preumblă
(să)
  • preumble
  • preumblau
  • preumbla
  • preumblaseră
verb (VT90)
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • primbla
  • primblare
  • primblat
  • primblatu‑
  • primblând
  • primblându‑
singular plural
  • primblă
  • primblați
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • primblu
(să)
  • primblu
  • primblam
  • primblai
  • primblasem
a II-a (tu)
  • primbli
(să)
  • primbli
  • primblai
  • primblași
  • primblaseși
a III-a (el, ea)
  • primblă
(să)
  • primble
  • primbla
  • primblă
  • primblase
plural I (noi)
  • primblăm
(să)
  • primblăm
  • primblam
  • primblarăm
  • primblaserăm
  • primblasem
a II-a (voi)
  • primblați
(să)
  • primblați
  • primblați
  • primblarăți
  • primblaserăți
  • primblaseți
a III-a (ei, ele)
  • primblă
(să)
  • primble
  • primblau
  • primbla
  • primblaseră
verb (VT1)
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • împlimba
  • ‑mplimba
  • împlimbare
  • ‑mplimbare
  • împlimbat
  • ‑mplimbat
  • împlimbatu‑
  • ‑mplimbatu‑
  • împlimbând
  • ‑mplimbând
  • împlimbându‑
  • ‑mplimbându‑
singular plural
  • împlimbă
  • ‑mplimbă
  • împlimbați
  • ‑mplimbați
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • împlimb
  • ‑mplimb
(să)
  • împlimb
  • ‑mplimb
  • împlimbam
  • ‑mplimbam
  • împlimbai
  • ‑mplimbai
  • împlimbasem
  • ‑mplimbasem
a II-a (tu)
  • împlimbi
  • ‑mplimbi
(să)
  • împlimbi
  • ‑mplimbi
  • împlimbai
  • ‑mplimbai
  • împlimbași
  • ‑mplimbași
  • împlimbaseși
  • ‑mplimbaseși
a III-a (el, ea)
  • împlimbă
  • ‑mplimbă
(să)
  • împlimbe
  • ‑mplimbe
  • împlimba
  • ‑mplimba
  • împlimbă
  • ‑mplimbă
  • împlimbase
  • ‑mplimbase
plural I (noi)
  • împlimbăm
  • ‑mplimbăm
(să)
  • împlimbăm
  • ‑mplimbăm
  • împlimbam
  • ‑mplimbam
  • împlimbarăm
  • ‑mplimbarăm
  • împlimbaserăm
  • ‑mplimbaserăm
  • împlimbasem
  • ‑mplimbasem
a II-a (voi)
  • împlimbați
  • ‑mplimbați
(să)
  • împlimbați
  • ‑mplimbați
  • împlimbați
  • ‑mplimbați
  • împlimbarăți
  • ‑mplimbarăți
  • împlimbaserăți
  • ‑mplimbaserăți
  • împlimbaseți
  • ‑mplimbaseți
a III-a (ei, ele)
  • împlimbă
  • ‑mplimbă
(să)
  • împlimbe
  • ‑mplimbe
  • împlimbau
  • ‑mplimbau
  • împlimba
  • ‑mplimba
  • împlimbaseră
  • ‑mplimbaseră
Intrare: primblă
substantiv feminin (F1)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • primblă
  • primbla
plural
  • primble
  • primblele
genitiv-dativ singular
  • primble
  • primblei
plural
  • primble
  • primblelor
vocativ singular
plural
* formă nerecomandată sau greșită – (arată)
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

plimba preumbla primbla împlimba

  • 1. reflexiv A umbla în voie dintr-un loc într-altul pentru a se recrea, a face mișcare, a lua aer etc.
    surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC sinonime: deplasa umbla 3 exemple
    exemple
    • Neliniștit, se plimba într-una prin odaia lui de lucru. SADOVEANU, E. 146.
      surse: DLRLC
    • Se plimba după-amiaza, însoțită de copii, pe plajă sau în lungul digului spre far. BART, E. 315.
      surse: DLRLC
    • În faptul dimineții, prin parc, îngîndurată Se plimbă visătoare Fatma. COȘBUC, P. I 52.
      surse: DLRLC
    • 1.1. expresie A se plimba ca vodă prin lobodă = a umbla în toate părțile fără nicio piedică.
      surse: DEX '09 DLRLC
    • 1.2. expresie familiar Du-te de te plimbă = vezi-ți de treabă, du-te și lasă-mă-n pace.
      surse: DEX '09 DEX '98
    • 1.3. tranzitiv A duce, a purta (oameni sau animale); a scoate și a însoți pe cineva la plimbare.
      surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC sinonime: duce (vb.) purta însoți 2 exemple
      exemple
      • Plimbă copilul.
        surse: DLRLC
      • O dată, de două ori, de trei ori a plimbat Gheorghe Dima calul de la un cap la celălalt al punții. GALAN, Z. R. 59.
        surse: DLRLC
  • 2. tranzitiv A mișca un obiect încoace și încolo, a trece dintr-o parte în alta.
    surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC sinonime: mișca muta trece 5 exemple
    exemple
    • Cu o oglindă ovală, plimbată de sus în jos, din dreapta și stînga, își examină ceafa și cutele rochiei în spate. PETRESCU, C. V. 167.
      surse: DLRLC
    • Din cînd în cînd, Elisabeta Gălăciuc, soția lui, îi plimbă pe față o frunză de lipan. SAHIA, N. 41.
      surse: DLRLC
    • reflexiv pasiv Din mînă-n mînă, sceptrul se plimbă. ALEXANDRESCU, M. 347.
      surse: DLRLC
    • figurat Subprefectul își plimbă ochii roată, obosit. VORNIC, P. 220.
      surse: DLRLC
    • figurat S-a sprijinit cu un deget în butonul soneriei și a rămas așa, plimbîndu-și privirile prin curtea pustie. GALAN, B. I 52.
      surse: DLRLC

etimologie: