pag¹ sm vz paj

pag², pagă [At: BIBLIA (1688), 608¹/19 / V: (îrg) peag, (reg) peg / Pl: pagi, page / E: slv *пѣгъ] 1 a (D. culoarea cailor; pex, d. alte animale) Negru sau roșcat cu pete albe Vz bălțat, pătat, pestriț, tărcat. 2 sm Cal pag (1). 3 a (Mol; d. gâște) Cu penajul jumătate de culoare albă și jumătate de culoare neagră. 4 a (Olt; d. oameni; îf peg) Cu pete de culoare închisă pe față.

PAG², -Ă, pagi, -e, adj. (Despre cai, mai rar despre alte animale) Care are pete (de obicei albe) pe cap sau pe trup; tărcat. [Alese] doi căluți pagi, care se împărecheau bine la umblet. PAG, B. 66. În fnmte-i colonelid semeț pe calu-i pag. ALECSANDRI, P. III 446. Am o vițelușă pagă Care tot cîmpul aleargă Funia-n tufiș nu se bagă (Coasa). GOROVEI, C. 113. ♦ (Substantivat) Să-ți încalec pe pagul, Ca să-i văd și umbletul. I. CR. I 12.

PAG s.m. v. paj.

-PAG elem. „unit, legat”. (< fr. -page, cf. gr. pagos)

PAG pagă, pagi, page (mai ales despre cai) Care este de culoare neagră sau roșcată, cu pete mari albe. /<sl. pĕgŭ

pag a. Mold. bălțat, breaz: semeț pe calu-i pag AL. [Slav. PĬEGŬ].

pag, -ă adj. V. peag.

PAJ, (1) paji, s. m. 1. (În Evul Mediu, în Europa Apuseană) Tânăr nobil care se afla în serviciul unui senior pentru a învăța meșteșugul armelor și pentru a se deprinde cu manierele de la curte; p. ext. copil de casă. 2. Pieptănătură feminină în care părul, lăsat lung pe umeri, este rulat la capete spre partea dinăuntru, imitând pieptănătura pajilor (1). [Var.: (înv.) pag s. m.] – Din fr. page, germ. Page.

pagiu sm vz paj

paj sm [At: ȘINCAI, HR. III, 118/14 / V: (înv, 1) pagiu^[1], pag / Pl: (1) ~i / E: fr page, ger Page] 1 (În orânduirea feudală, în Europa apuseană) Tânăr nobil aflat în serviciul unui senior, al unui rege, al unui principe etc. pentru a învăța meșteșugul armelor și pentru a se deprinde cu manierele de la curte. 2 (În sec. XIX și începutul sec. XX) Copil de casă. 3 (Înv) Pieptănătură feminină cu breton, asemănătoare cu cea a pajilor (1-2). corectat(ă)

peag, ~ă a vz pag² corectat(ă)

peg, peagă a vz pag²

PAJ, (1) paji, s. m. 1. (În evul mediu, mai ales în Europa apuseană) Tânăr nobil care se afla în serviciul unui senior, al unui rege, al unui principe etc. pentru a învăța meșteșugul armelor și pentru a se deprinde cu manierele de la curte; p. ext. copil de casă. 2. Pieptănătură feminină în care părul, lăsat lung pe umeri, este rulat la capete spre partea dinăuntru, imitând pieptănătura pajilor (1). [Var.: (înv.) pag s. m.] – Din fr. page, germ. Page.

PAJ, paji, s. m. Tînăr nobil aflat pe lîngă un senior, un rege sau un principe din societatea feudală pentru a învăța meseria armelor; copil de casă. În volumul lui Cincinat trec paji și castelane. ANGHEL, PR. 154. Ea cu toane, o crăiasă, iar tu tînăr ca un paj. EMINESCU, O. I 160. Frumosul meu paj, căutătura ta este nevinovată. NEGRUZZI, S. III 308. – Variantă: (învechit) pag (EMINESCU, O. I 85, NEGRUZZI, S. II 76) s. m.

PAJ s.m. (Ist.) Tînăr nobil în serviciul unui senior feudal; copil de casă. [Var. pag s.m. / < fr. page, germ. Page].

PAJ s. m. 1. tânăr nobil în serviciul unui senior feudal, al unui rege sau împărat; copil de casă. 2. pieptănătura feminină care imită pe cea a pajului (1). (< fr. page, germ. Page)

PAJ¹ ~uri n. Pieptănătură femeiască în care părul este lăsat liber în jos și sucit la capete înăuntru. /<fr. page, germ. Page

PAJ² ~i m. 1) (în evul mediu) Fiu de nobil aflat în serviciul unui rege sau al unui mare demnitar pentru a deprinde mânuirea armelor și pentru a învăța manierele de la curte. 2) Copil de casă. /<fr. page, germ. Page

paj m. tânăr nobil în serviciul unui rege sau Domn: cu crengi îl apără pajii de muscuțe și zăduf EM. (= fr. page).

*paj m. (fr. page). În evu mediŭ, tînăr nobil pus pe lîngă un principe, un senior, o castelană ca să învețe profesiunea armelor, să-ĭ escorteze orĭ să facă oare-care serviciĭ. La noĭ, copiiĭ de casă eraŭ tot un fel de pajĭ. V. aprod și paic.

peág, -ă adj., pl. pegĭ, pege (vsl. pĭegŭ, pătat, d. got. fáihus, vgerm. fêh, ngerm. fehe, veveriță siberiană). Olt. ș. a. Pătat, cu pete marĭ (vorbind de penele găinilor). Est. Care are toate picĭoarele albe pînă la genunchĭ și e bălțat la coaste, ĭar în colo negru: cal peag. – În nord pag (ca bat îld. beat), dar pl. pagĭ. V. pintenog, breaz, murg, roĭb, șarg, pestriț.

!pag adj. m., s. m., pl. pagi; adj. f., s. f. pagă, pl. page

pag adj. m., pl. pagi; f. pagă, pl. page

pag adj. m., pl. pagi; f. sg. pagă, pl. page

paj s. m., pl. paji

paj s. m., pl. paji

paj s. m., pl. paji

paj.

PAJ s. copil de casă, (turcism înv.) icioglan.

PAJ s. copil de casă, (turcism înv.) icioglan.

pag (pagă), adj. – Tărcat, pestriț, bălțat. – Var. peag. Sl. pegu (Cihac, II, 237; Conev 97), cf. sb. pjega „pată”, v. slov., cr. pega.

paj (paji), s. m. Tînăr nobil din serviciul unui rege, al unui senior etc. Fr. page.

-PAG „fixat, unit”. ◊ gr. pagos „legat, unit” > fr. -page, it. -pago > rom. -pag.

PAG, insulă în M. Adriatică (287 km²) situată în apropiere de coasta dalmată (Croația). Climă mediteraneană.

*PAG adj. „bălțat”, pentru vitele cu pete albe. 1. Pagu, ard. 1726 (Paș); -l (Sd XVI); St.; Movila Pagului t. mold. 2. + -one: Pagone vameș (Isp VI²). 3. Peagu, ard. 1758 (Paș); Pegulescu act; Pegeni s., olt.