3 intrări

42 de definiții (maximum 20 afișate)

arată toate definițiile

PÚPĂ1, pupe, s. f. Partea de dinapoi a corpului unei nave. – Din fr. poupe.

PÚPĂ2, pupe, s. f. Formă de dezvoltare în metamorfoza unor insecte, între starea de larvă și cea de dezvoltare completă; nimfă. – Din lat. pupa.

PÚPĂ1, pupe, s. f. Partea de dinapoi a corpului unei nave. – Din fr. poupe.

PÚPĂ2, pupe, s. f. Formă de dezvoltare în metamorfoza unor insecte, între starea de larvă și cea de dezvoltare completă; nimfă. – Din lat. pupa.

PÚPĂ1, pupe, s. f. Partea de dinapoi a unei nave. Adusă de curent, pupa monitorul alunecă la vale. BOGZA, Î. 312. La pupă, pe dunetă, toate erau împodobite cu mult gust. BART, S. M. 26.

PÚPĂ2, pupe, s. f. Formă de dezvoltare în metamorfoza unor grupe de insecte, între starea de larvă și cea de dezvoltare completă; nimfă, crisalidă, păpușă.

púpă s. f., g.-d. art. púpei; pl. púpe

púpă (larvă, parte a navei) s. f., g.-d. art. púpei, pl. púpe

PÚPĂ s. (ENTOM.) crisalidă, nimfă, (pop.) gogoașă, păpușă. (~ a unui fluture.)

PÚPĂ1 s.f. Partea de dinapoi a unei nave. [< fr. poupe, cf. lat. puppis].

PÚPĂ2 s.f. Nimfă (3) [în DN]; crisalidă. [< fr. pupe, cf. lat. pupa – fetiță].

PÚPĂ1 s. f. partea din spate a unei nave. (< fr. poupe)

PÚPĂ2 s. f. nimfă (2). (< fr. pupe, lat. pupa)

PÚPĂ1 ~e f. (în opoziție cu proră) Parte posterioară a unei nave. /<fr. poupe

PÚPĂ2 ~e f. 1) Stadiu intermediar între larvă și faza adultă din metamorfoza unor insecte; nimfă. 2) Organism de insectă aflat în acest stadiu de dezvoltare. /<lat. pupa

púpă, púpe, s.f. (reg.) cartof copt.

pupă f. partea de dinapoi a corăbiei.

2) *púpă f., pl. e (lat. pupa, păpușă. V, pupilă, pleoapă, copil și cocă 1). Șt. Nat. Crisalidă, gogoașă de insect [!] lepidopter, forma dintre omidă și fluture.

1) *púpă f., pl. e (lat. pŭppis, it. poppa; fr. poupe [din it.]). Coada corăbiiĭ. V. proră.

PUPÁ, pup, vb. I. (Fam.) 1. Tranz. și refl. recipr. A (se) săruta. ◊ Expr. (Tranz.) A pupa în bot (pe cineva) = a linguși, a adula (pe cineva). (Refl. recipr.) A se pupa (în bot) cu cineva = a se înțelege bine cu cineva, a se afla în relații de intimitate cu cineva. 2. Tranz. (Mai ales în construcții negative) A ajunge să obțină ceva râvnit; a dobândi. Nu mai pupi tu plimbare.Lat. *puppare.

Intrare: pupă (navig.)

Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular pu pupa
plural pupe pupele
genitiv-dativ singular pupe pupei
plural pupe pupelor
vocativ singular
plural
Intrare: pupă (biol.)

Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular pu pupa
plural pupe pupele
genitiv-dativ singular pupe pupei
plural pupe pupelor
vocativ singular
plural
Intrare: pupa

Surse flexiune: DOR
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a) pupa pupare pupat pupând singular plural
pu pupați
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu) pup (să) pup pupam pupai pupasem
a II-a (tu) pupi (să) pupi pupai pupași pupaseși
a III-a (el, ea) pu (să) pupe pupa pupă pupase
plural I (noi) pupăm (să) pupăm pupam puparăm pupaserăm, pupasem*
a II-a (voi) pupați (să) pupați pupați puparăți pupaserăți, pupaseți*
a III-a (ei, ele) pu (să) pupe pupau pupa pupaseră
* Formă nerecomandată sau greșită – (arată)

pupă (biol.)

  • 1. Formă de dezvoltare în metamorfoza unor insecte, între starea de larvă și cea de dezvoltare completă.
    surse: DEX '09 DLRLC DN sinonime: crisalidă gogoașă nimfă păpușă
  • 2. Organism de insectă aflat în acest stadiu de dezvoltare.
    surse: NODEX

etimologie:

pupă (navig.)

  • 1. Partea de dinapoi a corpului unei nave.
    surse: DEX '09 DEX '98 DN DLRLC 2 exemple
    exemple
    • Adusă de curent, pupa monitorul alunecă la vale. BOGZA, Î. 312.
      surse: DLRLC
    • La pupă, pe dunetă, toate erau împodobite cu mult gust. BART, S. M. 26.
      surse: DLRLC

etimologie: