Olteni pl. locuitori din Oltenia sau din șesul Făgărașului.

OLTEAN, -Ă, olteni, -e, s. m., adj. I. S. m. 1. Persoană originară sau locuitor din Oltenia. 2. (Înv.) Precupeț (originar din Oltenia) care făcea comerț ambulant cu fructe, legume etc. II. Adj. Care aparține Olteniei sau oltenilor (I), privitor la Oltenia ori la olteni; oltenesc. – Olt (n. pr.) + suf. -ean.

oltean, ~ă [At: ANON. CAR. / Pl: ~eni, (a) ~ene / E: Olt + -ean] 1-4 sm, a (Bărbat) care (face parte din populația de bază a Olteniei sau) este originar de acolo. 5-6 a Care aparține (Olteniei sau) oltenilor. 7-8 a Privitor (la Oltenia sau) la olteni. 9 a Originar din Oltenia. 10 smp Populație care locuiește în Oltenia. 11 sm (Iuz) Precupeț originar din Oltenia care făcea comerț ambulant cu alimente.

OLTEAN, -Ă, olteni, -e, s. m., adj. I. S. m. 1. Persoană care face parte din populația de bază a Olteniei sau este originară de acolo; (la pl.) populație care locuiește în Oltenia. 2. (Ieșit din uz) Precupeț (originar din Oltenia) care făcea comerț ambulant cu fructe, legume etc. II. Adj. Care aparține Olteniei sau oltenilor (I), privitor la Oltenia sau la olteni, originar din Oltenia; oltenesc. – Olt (n. pr.) + suf. -ean.

OLTEAN, olteni, s. m. 1. Persoană originară din Oltenia, locuitor al Olteniei. Sîntem de neamul nostru olteni, olteni de dincolo de Olt. STANCU, D. 91. Las’ să-i sune surle-n țară, Să-și adune-olteni destui. COȘBUC, P. II 110. 2. (Ieșit din uz) Precupeț (originar din Oltenia) făcînd comerț ambulant cu fructe, legume, pește. Ce-o să-mi arăți, domnișoară? întrebă rîzînd șiret olteanul și se aplecă să-și ridice cobilița cu coșurile. DUMITRIU, B. F. 117. Olteanul i-a vîndut a treia oară ouă clocite. C. PETRESCU, C. V. 85.

oltean m. 1. locuitor din Oltenia; 2. precupeț (cei mai mulți venind din Oltenia).

olteán, -eáncă s., pl. enĭ, ence. Locuitor din Oltenia. S. m. Precupeț ambulant care vinde legume, fructe, carne, pește, săpun, cărbunĭ, petrol ș. a. (originar, de ordinar, din Oltenia).

oltean adj. m., s. m., pl. olteni; adj. f. olteană, pl. oltene

oltean adj. m., s. m., pl. olteni; adj. f. olteană, pl. oltene

oltean s. m., adj. m., pl. olteni; f. sg. olteană, pl. oltene

oltean (olteni), s. m. – 1. Locuitor din Oltenia. – 2. Vînzător ambulant de zarzavaturi și alte alimente. – 3. (Arg.) Lefter, fără bani. De la Olt, numele de rîu și înv. de ținut. – Der. olteancă, s. f. (locuitoare din Oltenia); oltenesc, adj. (propriu Olteniei); oltenește, adv. (ca în Oltenia); oltenism, s. n. (cuvînt, expresie tipică din Oltenia).

OLTENI, com. în jud. Teleorman, situată în câmpia Găvanu-Burdea, pe râul Teleorman; 3.297 loc. (2003). Stație de c. f. Produse textile (confecții) și alim. Expl. de petrol. Fermă avicolă. Pe terit. satului O. au fost descoperite vestigiile unei așezări de bordeie din sec. 6-7 și identificată o necropolă birituală (de înhumație și incinerație) din aceeași perioadă, din care s-au recuperat vase ceramice, mărgele din chihlimbar, piepteni, fibule ș.a. Biserica Sf. Nicolae (1842) în satul Perii Broșteni.

OLTEAN s., adj. 1. s. (fam.) juvete. 2. adj. oltenesc.

OLTEAN s., adj. 1. s. (fam.) juvete. 2. adj. oltenesc.