3 intrări

22 de definiții (cel mult 20 afișate)

arată toate definițiile


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

NERV, nervi, s. m. 1. Formațiune anatomică de transmisie a impulsului nervos, care unește sistemul nervos central cu periferia organismului (piele, organe de simț, mușchi, glande etc.) și care este formată din mănunchiuri de fibre reprezentând prelungirile neuronului înconjurate de o teacă constituită din mielină. ◊ Boală de nervi = boală nervoasă. Bolnav de nervi = persoană care suferă de o boală nervoasă. ◊ Expr. A avea (sau a fi în) nervi = a fi irascibil, iritabil, predispus la ceartă, nervos. A-l apuca nervii = a avea o criză nervoasă, un acces de nervi. A avea nervii slabi = a fi ușor iritabil sau impresionabil. ♦ (La pl.; rar) (Stare de) surescitare, enervare, nervozitate. 2. (Bot.; rar) Nervură (1). 3. Fig. (La sg.) Putere, vigoare; energie; ritm susținut. – Din lat. nervus, it. nervo.

nerv sm [At: ÎNVĂȚĂTURĂ 111/11 / V: (înv) sf, nevră sf, nevru / Pl: ~i, (înv, sn) ~e, ~uri / E: lat nervus, it nervo, fr nerf] 1 (Lpl) Coardă dorsală a sturionilor uscată la soare și folosită în alimentație. 2 (Înv; îs) Nevre de bou Parte groasă a ligamentului cervical posterior al boului sau al calului care, uscată, este folosită ca instrument de lovire. 3 (Atm; mpl) Fiecare dintre filamentele care leagă diversele părți ale corpului cu centrii nervoși, conducând la aceștia impulsul senzațiilor și transmițând de la aceștia spre periferie comenzile. 4 (Îs) Boală de ~i Boală nervoasă (10). 5 (Îs) Bolnav de ~i Persoană care suferă de o boală nervoasă (10). 6 (Îe) A avea ~i A fi enervat. 7 (Îe) A-l apuca ~ii A avea un acces de furie. 8 (Îe) A fi în ~i A fi nervos. 9 (Îae) A fi în starea de spirit necesară pentru ceva. 10 (Îe) A avea ~i slabi A fi ușor de enervat. 11 (Îae) A fi ușor impresionabil. 12-13 (Lpl; șîs stare de -i) (Stare de) enervare. 14 (Bot; rar) Nervură (1). 15 Tendon cu nervi (3). 16 Ligament cu nervi (3). 17 Mușchi străbătut de nervi (3). 18 (Fig) Vigoare. 19 (Fig) Bărbăție. 20 (Fig) Ritm susținut.

NERV, nervi, s. m. 1. Organ de transmisiune a impulsului nervos, care unește sistemul nervos central cu periferia organismului (piele, organe de simț, mușchi, glande etc.) și care este format din mănunchiuri de fibre reprezentând prelungirile neuronului înconjurate de o teacă constituită din mielină. ◊ Boală de nervi = boală nervoasă. Bolnav de nervi = persoană care suferă de o boală nervoasă. ◊ Expr. A avea (sau a fi în) nervi = a fi irascibil, iritabil, predispus la ceartă, nervos. A-l apuca nervii = a avea o criză nervoasă, un acces de nervi. A avea nervii slabi = a fi ușor iritabil sau impresionabil. ♦ (La pl.; rar) (Stare de) surescitare, enervare, nervozitate. 2. (Bot.; rar) Nervură (1). 3. Fig. (La sg.) Putere, vigoare; energie; ritm susținut. – Din lat. nervus, it. nervo.

NERV, nervi, s. m. 1. Cordon format din mănunchiuri de fibre (prelungiri ale neuronilor) care conduc excitațiile senzitive de la organele periferice ale corpului către centrul celular, iar excitațiile motorii de la centrul celular către organele periferice (mușchi). Metoda pentru determinarea localizărilor musculare există și constă fie în secționarea sau rezecția nervului care dă inervare mușchiului atunci cînd aceasta este posibil, fie în rezecția mușchiului însuși. PARHON, O. A. I 27. Trei ceasuri răbdarea oamenilor a stat întinsă ca nervii unui dinte bolnav. SADOVEANU, M. C. 102. Nervii lui de nobil animal, în presimțirea groaznicei furtuni, vibrau. GALACTION, O. I 79. ♦ Fig. (Învechit) Parte principală. Se grăbi a scrie sultanului... că nervul oștilor e cu dînsul. BĂLCESCU, O. II 134. 2. (Numai la pl.) Stare de surescitare, enervare, nervozitate. Nu și-a putut stăpîni nervii. PAS, Z. I 94. Am căzut într-o stare de nervi cum rar mi s-a întîmplat. CARAGIALE, O. VII 131. ◊ Expr. A avea (sau a fi în) nervi = a fi irascibil, iritabil, predispus la ceartă, nervos. Acum cînd sînt în nervi... mă oprește mila. PAS, Z. I 98. Obrazul Tinei Diaconu s-a uscat, glasul s-a ascuțit, cîteodată are nervi și nu vrea să vadă pe nimeni. C. PETRESCU, A. 451. ◊ Războiul nervilor = stare de încordare, de tensiune provocată de acțiuni politice, cu scopul de a crea un climat favorabil înarmărilor și agresiunilor militare. 3. Fig. (Numai la sg.) Putere, vigoare, energie, vioiciune. Era atîta nerv în ritm, atîta suflare marțială în executarea bătrînului cîntec popular, că... începui să-l acompaniez. CARAGIALE, N. S. 51. – Pl. art. și: (învechit, n.) nervele (ALECSANDRI, T. 1313), nervile (NEGRUZZI, S. III 58).

NERV s.m. 1. Prelungire a celulelor nervoase în formă de fascicule de fibre, care conduc excitațiile senzitive de la organele periferice ale corpului către centrul celular și excitațiile motorii de la centrul celular către organele periferice. 2. (La pl.) Stare de încordare, de surescitare, de nervozitate. 3. (Fig.) Putere, forță, vigoare. [< lat. nervus, cf. fr. nerf, germ. Nerv].

NERV s. m. 1. formație anatomică din fascicule de fibre, care conduc excitațiile senzitive de la organele periferice ale corpului către centrul celular și excitațiile motorii de la centrul celular către periferie. 2. (pl.) stare de încordare, de surescitare. 3. (fig.) putere, forță, vigoare. (< lat. nervus, it. nervo, fr. nerf)

NERV ~i m. 1) Formație anatomică, cu aspect fibros, albicioasă, care se ramifică de la sistemul nervos central spre diversele organe interne și exteme. ~ul optic. 2) la pl. Sistem nervos; constituții nervoase. ◊ Boală de ~i stare de nervozitate extremă. 3) la pl. Stare de enervare, iritare; nervozitate; surescitare. ◊ A avea ~i a fi enervat. A-și calma ~ii a-și potoli surescitarea. Războiul ~ilor stare de tensiune extremă între adversari. 4) la sing. fig. Putere vitală; vigoare; vitalitate. ◊ A avea ~ a fi plin de viață; energic; dinamic. 5) Ligament sau fibră musculară. 6) la sing. Parte esențială, de bază. /<lat. nervus, it. nervo[1]

  1. La pl. nervi = stare de încordare, de surescitare, de nervozitate — LauraGellner

nerv m. 1. fire albicioase ce se întind din creier și din măduva spinării în toate părțile corpului; 2. fig. forță, vigoare: nervul oștilor e cu dânsul BĂLC.; 3. ceeace dă putere: banii sunt nervul lucrurilor.

* nerv m. (lat. nervus, vgr. neûron. V. nevroză). Niște fire albicĭoase care se întind din creĭer și din măduva spinăriĭ în toate părțile corpului: nerviiĭ îs sensitivĭ și motorĭ. Fig. Forță, vigoare, motor principal: baniĭ îs nervul războĭuluĭ. Atac de nervĭ, spazmurĭ nervoase. A avea nervĭ, a fi supărăcĭos orĭ a fi într’o stare de iritare. A da drumu nervilor, a da drumu furiiĭ. V. ăevru.


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

NERVI s. pl. (pop.) pandalii (pl.), (fam.) nevricale (pl.). (L-au apucat ~.)

NERVI s. pl. (pop. ) pandalii (pl.), (fam.) nevricale (pl.). (L-au apucat ~.)

NERV s. v. ligament, nervură, tendon.

nerv s. v. LIGAMENT. NERVURĂ. TENDON.


Dicționare etimologice

Se explică etimologiile cuvintelor sau familiilor de cuvinte.

nerv (nérvi), s. m. – Organ anatomic de transmitere a impulsurilor. Lat. nervus (sec. XIX). – Der. nervos, adj. (excitat), din fr. nerveux; nervozitate, s. f., din fr. nervosité; nervură, s. f., din fr. nervure; enerva, vb., din fr. énerver; nevricale, s. f. pl. (criză de nervi, atac), din ngr. νευριϰά, cf. Gáldi 231; nevricos, adj. (nervos), din ngr. νευριϰος.


Dicționare enciclopedice

Definiții enciclopedice

NERVI, Pier Luigi (1891-1979), inginer și arhitect italian. Prof. univ. la Roma. Adept al unei arhitecturi funcționale, a conceput o mare varietate de structuri din beton armat realizate cu elemente prefabricate (Palatul Expozițiilor din Torino, Marele palat al sporturilor din Roma, în colab. cu M. Piacentini, Palatul Muncii din Torino, sala audiențelor de la Vatican, Palatul UNESCO din Paris în colab. cu M. Breuer și B. Zehrfuss, Australia Square din Sydney, catedrala din San Francisco). Lucrări teoretice („Arta sau știința de a construi?”, „Structuri noi”).

arată toate definițiile

Intrare: nervi
nervi
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
Intrare: Nervi
Nervi
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
Intrare: nerv
substantiv masculin (M1)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • nerv
  • nervul
  • nervu‑
plural
  • nervi
  • nervii
genitiv-dativ singular
  • nerv
  • nervului
plural
  • nervi
  • nervilor
vocativ singular
plural
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

nerv

  • 1. Formațiune anatomică de transmisie a impulsului nervos, care unește sistemul nervos central cu periferia organismului (piele, organe de simț, mușchi, glande etc.) și care este formată din mănunchiuri de fibre reprezentând prelungirile neuronului înconjurate de o teacă constituită din mielină.
    surse: DEX '09 DLRLC DN attach_file 3 exemple
    exemple
    • Metoda pentru determinarea localizărilor musculare există și constă fie în secționarea sau rezecția nervului care dă inervare mușchiului atunci cînd aceasta este posibil, fie în rezecția mușchiului însuși. PARHON, O. A. I 27.
      surse: DLRLC
    • Trei ceasuri răbdarea oamenilor a stat întinsă ca nervii unui dinte bolnav. SADOVEANU, M. C. 102.
      surse: DLRLC
    • Nervii lui de nobil animal, în presimțirea groaznicei furtuni, vibrau. GALACTION, O. I 79.
      surse: DLRLC
    • 1.1. figurat învechit Parte principală.
      exemple
      • Se grăbi a scrie sultanului... că nervul oștilor e cu dînsul. BĂLCESCU, O. II 134.
        surse: DLRLC
    • 1.2. Boală de nervi = boală nervoasă.
      surse: DEX '09 DEX '98
    • 1.3. Bolnav de nervi = persoană care suferă de o boală nervoasă.
      surse: DEX '09 DEX '98
    • 1.4. expresie A avea (sau a fi în) nervi = a fi irascibil, iritabil, predispus la ceartă, nervos.
      surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC attach_file 2 exemple
      exemple
      • Acum cînd sînt în nervi... mă oprește mila. PAS, Z. I 98.
      • Obrazul Tinei Diaconu s-a uscat, glasul s-a ascuțit, cîteodată are nervi și nu vrea să vadă pe nimeni. C. PETRESCU, A. 451.
    • 1.5. expresie A-l apuca nervii = a avea o criză nervoasă, un acces de nervi.
      surse: DEX '09 DEX '98
    • 1.6. expresie A avea nervii slabi = a fi ușor iritabil sau impresionabil.
      surse: DEX '09 DEX '98
    • 1.7. (la) plural rar (Stare de) surescitare, enervare, nervozitate.
      exemple
      • Nu și-a putut stăpîni nervii. PAS, Z. I 94.
        surse: DLRLC
      • Am căzut într-o stare de nervi cum rar mi s-a întîmplat. CARAGIALE, O. VII 131.
        surse: DLRLC
      • 1.7.1. Războiul nervilor = stare de încordare, de tensiune provocată de acțiuni politice, cu scopul de a crea un climat favorabil înarmărilor și agresiunilor militare.
        surse: DLRLC
  • surse: DEX '09 DEX '98 sinonime: nervură
  • exemple
    • Era atîta nerv în ritm, atîta suflare marțială în executarea bătrînului cîntec popular, că... începui să-l acompaniez. CARAGIALE, N. S. 51.
      surse: DLRLC
  • comentariu învechit neutru Plural articulat și: nervele, nervile.
    surse: DLRLC

etimologie: