3 intrări

13 definiții


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

ÎNEC, înecuri, s. n. 1. Moarte prin sufocare în apă (sau în alt lichid); înecăciune (2). 2. Revărsare mare de ape; inundare, inundație; puhoi. – Din îneca (derivat regresiv).

ÎNEC, înecuri, s. n. 1. Moarte prin sufocare în apă (sau în alt lichid); înecăciune (2). 2. Revărsare mare de ape; inundare, inundație; puhoi. – Din îneca (derivat regresiv).

înec sn [At: SBIERA, L. 5. / S și: (înv) înn~ / Pl: ~uri / E: drr îneca] 1 Moarte prin sufocare în apă sau în alt lichid Si: (înv) înecăciune. 2 (Pex) Senzație de pierdere a respirației din alte cauze. 3 (Pop) Revărsare mare de ape Si: inundare, puhoi. 4 (Înv) Naufragiu.

ÎNÉC, înecuri, s. n. 1. Moarte prin asfixie în apă. Simțea că înecul ar fi o odihnă și o scăpare. DUMITRIU, P. F. 30. 2. Revărsare mare de ape, inundare, inundație; puhoi. Prietene Andrei, îți mai aduci aminte de gospodăria ce-o aveam înainte de înecul Badalanului? DUNĂREANU, N. 18. Or să fie înecuri mari. ȘEZ. III 105.

ÎNÉC ~uri n. 1) Moarte prin asfixiere în apă. 2) Revărsare mare de apă; inundație. /v. a îneca

1) înéc n., pl. urĭ (d. a îneca). Acțiunea de a îneca. Inundațiune.


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

ÎNEC s. inundare, inundație, potop, revărsare, (pop.) potopenie, (înv.) revărsătură, undătură. (S-a produs un ~ de la apele revărsate.)


Dicționare enciclopedice

Definiții enciclopedice

Necul, -a, -ache, -ae, -aiu v. Nicolae IV 1-3.

Intrare: Necul
Necul nume propriu
nume propriu (I3)
  • Necul
Intrare: înec
substantiv neutru (N24)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • înec
  • ‑nec
  • înecul
  • înecu‑
  • ‑necul
  • ‑necu‑
plural
  • înecuri
  • ‑necuri
  • înecurile
  • ‑necurile
genitiv-dativ singular
  • înec
  • ‑nec
  • înecului
  • ‑necului
plural
  • înecuri
  • ‑necuri
  • înecurilor
  • ‑necurilor
vocativ singular
plural
înnec
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
Intrare: nec
substantiv neutru (N24)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • nec
  • necul
  • necu‑
plural
  • necuri
  • necurile
genitiv-dativ singular
  • nec
  • necului
plural
  • necuri
  • necurilor
vocativ singular
plural
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

înec înnec

etimologie: