înec sn [At: SBIERA, L. 5. / S și: (înv) înn~ / Pl: ~uri / E: drr îneca] 1 Moarte prin sufocare în apă sau în alt lichid Si: (înv) înecăciune. 2 (Pex) Senzație de pierdere a respirației din alte cauze. 3 (Pop) Revărsare mare de ape Si: inundare, puhoi. 4 (Înv) Naufragiu.

neck sn [At: DN³ / S și: nec / Pl: ? / E: eg, fr neck] (Glg) Stâlp de lavă solidificată care umple canalul de ascensiune a magmei într-un vulcan.

ÎNEC, înecuri, s. n. 1. Moarte prin asfixie în apă. Simțea că înecul ar fi o odihnă și o scăpare. DUMITRIU, P. F. 30. 2. Revărsare mare de ape, inundare, inundație; puhoi. Prietene Andrei, îți mai aduci aminte de gospodăria ce-o aveam înainte de înecul Badalanului? DUNĂREANU, N. 18. Or să fie înecuri mari. ȘEZ. III 105.

NEC s.n. v. neck.

NECK s.n. (Geol.) Stîlp de lavă solidificată care umple canalul de ascensiune a magmei într-un vulcan. [Scris și nec. / < engl., fr. neck].

NECK s. n. stâlp de lavă solidificată care umple canalul de ascensiune a magmei într-un vulcan. (< engl. neck)

ÎNEC ~uri n. 1) Moarte prin asfixiere în apă. 2) Revărsare mare de apă; inundație. /v. a îneca

înnec n. mare înnecăciune.

1) înéc n., pl. urĭ (d. a îneca). Acțiunea de a îneca. Inundațiune.

înec s. n., pl. înecuri

neck (engl.) [ck pron. k] s. n., pl. neckuri (desp. ne-ckuri)

înec s. n., pl. înecuri

neck (angl.) s. n., pl. neckuri (ne-ckuri)

înec s. n., pl. înecuri

neck s. n., pl. neckuri

înnec sb. și v.

Necul, -a, -ache, -ae, -aiu v. Nicolae IV 1-3.

ÎNEC s. v. inundație.

ÎNEC s. inundare, inundație, potop, revărsare, (pop.) potopenie, (înv.) revărsătură, undătură. (S-a produs un ~ de la apele revărsate.)