NĂSĂLIE, năsălii, s. f. (Pop.) Suport de lemn (ca o targă) pe care se așază coșciugul cu mortul pentru a fi transportat (la biserică sau la cimitir). – Din sl. nosilo.

nasăle s vz năsălie

nasâle s vz năsălie

năsalnie sf vz năsălie

năsăle ssp^[1] vz năsălie^[2] corectat(ă)

năsăli ssp^[1] vz năsălie corectat(ă)

năsălie sf [At: DOSOFTEI, V. S. septembrie 18^r/6 / A și: ~sălie / V: (înv) nasăle ssp, năselie (A: nct), năsilie, nosilă, (reg) nasâle ssp, năsalnie (A: nct), năsăle ssp, năsăli, năsălnie, năsâle ssp, năsâlie, năsâlnie, năsea, năsedru sm, năsele ssp / Pl: ~ii / E: slv носипо] 1 Suport de lemn ca o targă, pe care se așază sicriul cu mortul pentru a fi transportat Si: (pop) pat, (reg) patașcă¹, țaglă, (îdt) pataramă. 2 (Îvr) Targă pentru transportat bolnavi. 3 (Îvr) Jilț. 4 (Îvr) Scaun. 5 (Îvr) Sicriu. 6 (Nob) Mormânt. corectat(ă)

năsălnie sf vz năsălie

năsâle ssp^[1] vz năsălie corectat(ă)

năsâlie sf vz năsălie

năsâlnie sf vz năsălie

năsea sf vz năsălie

năsedru sm vz năsălie

năsele ssp^[1] vz năsălie corectat(ă)

năselie^[1] sf vz năsălie

năsilie sf vz năsălie

nosilă sf vz năsălie

NĂSĂLIE, năsălii, s. f. Suport de lemn (ca o targă) pe care se așază coșciugul cu mortul pentru a fi transportat (la biserică sau la cimitir). – Din sl. nosilo.

NĂSĂLIE, năsălii, s. f. Targă, pat pe care se așază mortul pentru a fi transportat (la biserică, la cimitir). Cînd a murit tîlharul acela... nimeni nu i-a urmat sicriul; năsălia i-au dus-o argații. CAMILAR, N. I 333. Patru oameni pun umerii sub capetele năsăliilor și cortegiul pleacă tăcut, inaintînd... spre biserică. BUJOR, S. 110. Frații de arme îl aduc pe năsălii, îl întind pe catafalc. CARAGIALE, O. III 11.

NĂSĂLIE ~i f. Targă pe care sunt purtate sicriele cu morți. /<sl. nosilo

năsălie f. pat sau targă pe care s’așează sicriul: năsălia fu așezată lângă strana domnească OD. [Slav. NOSILO, pat portativ].

nasălíe f. (din maĭ vechiu nosilă, pl. e „secriŭ”; sîrb. nosila, targă; rus. nosilki, pol. nosidlo, -dla; ung. noszolya, nyoszolya, lemnu patuluĭ. V. miro-nosiță, po- și pri-nos). Catafalc orĭ targă pe care se pun morțiĭ. Vechĭ nasăle și năsilíe. Și năsâlníe și năsălníe. În Ilf. (rar) și năseá, pl. ele.

năseá V. năsălie.

năsîlnie V. năsălie.

nosílă V. năsălie.

năsălie (pop.) s. f., art. năsălia, g.-d. art. năsăliei; pl. năsălii, art. năsăliile (desp. -li-i-)

năsălie (pop.) s. f., art. năsălia, g.-d. art. năsăliei; pl. năsălii, art. năsăliile

năsălie s. f., art. năsălia, g.-d. art. năsăliei; pl. năsălii, art. năsăliile

năsălie, -lii.

NĂSĂLIE s. (pop.) pat, targă, (reg.) patașcă, scaun, tălpig, țaglă, (prin Ban. și Transilv.) scară. (~ pentru dus mortul la groapă.)

NĂSĂLIE s. (pop.) pat, targă, (reg.) patașcă, scaun, tălpig, țaglă, (prin Ban. și Transilv.) scară. (~ pentru dus mortul la groapă.)

năsălie (năsălii), s. f. – Coșciug, sicriu, targă folosită la înmormîntare. – Megl. nusila. Sl. (bg.) nosilo, din nesiti „a duce” (Cihac, II, 212; Conev 111), cf. sb., cr. nosila, mag. noszolya.

a fi pe dric / pe ducă / pe năsălie expr. 1. a fi pe moarte. 2. a fi pe punctul de a eșua.