opțiuni
  • info

2 intrări

20 de definiții

din care

Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

NALBAR s. m. v. nălbar1.

NĂLBAR1 s. m. Fluture mare cu aripile albe cu nervuri negre, ale cărui omizi distrug frunzele pomilor fructiferi, ale verzei etc. (Aporia crataegi). [Var.: nalbar s. m.] – Din alb.

NĂLBAR1 s. m. Fluture mare cu aripile albe cu nervuri negre, ale cărui omizi distrug frunzele pomilor fructiferi, ale verzei etc. (Aporia crataegi). [Var.: nalbar s. m.] – Din alb.

NĂLBAR2, nălbari, s. m. (Reg.) Veterinar. – Din nălban (înv. și reg. „veterinar” < tc.).

NĂLBAR2, nălbari, s. m. (Reg.) Veterinar. – Din nălban (înv. și reg. „veterinar” < tc.).

nalbar sm vz nălbar2 corectat(ă)

nălbar1 sm [At: SADOVEANU, O. XIII, 42 / Pl: ~i / E: nălban] (Reg) Veterinar.

nălbar2 sm [At: MARIAN, INS. 258 / V: nal~ / Pl: ~i / E: cf alb] (Reg) Fluture alb, cu nervuri negre pe aripi, ale cărui omizi distrug frunzele pomilor fructiferi, foile de varză etc.

NALBAR, nalbari, s. m. Fluture alb, cu nervuri negre pe aripi, înrudit de aproape cu albinița și ale cărui omizi distrug frunzele pomilor fructiferi, ale verzei etc. (Aporia crataegi).

NĂLBAN s. m. v. nălbar.

NĂLBAR, nălbari, s. m. (Învechit și arhaizant) Potcovar. Dacă n-oi fi eu vraci bun și nălbar, apoi rămîn oștile măriei-sale fără cai. SADOVEANU, F. J. 32. Acesta e Gîrneață, nălbar vestit pe vremea aceea pînă pe departe, în împrejurimi. HOGAȘ, H. 26. – Variantă: nălban (PISCUPESCU, O. 211) s. m.

NĂLBAR ~i m. Fluture de talie mare, cu aripi albe, străbătute de nervuri negre, ale cărui larve se hrănesc cu frunze de pomi fructiferi; fluture-alb. /Din alb

nalbánt și nălbán m. (turc. nalbant, lit. na’lbant, na’l-bend, d. ar. na’l, potcoavă și bend, care leagă; ngr. nalbándis [scris -ntis], bg. sîrb. nalbant). Vechĭ. Potcovar. Veterinar. Azĭ. Mold. Pop. Nălbar, veterinar popular.

nălbán și -ár V. nalbant.

Dicționare morfologice

Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).

!nălbar s. m., pl. nălbari

nalbar (fluture) s. m., pl. nalbari

nălbar (veterinar) (reg.) s. m., pl. nălbari

nalbar (fluture) s. m., pl. nalbari

nălbar (veterinar) s. m., pl. nălbari

Dicționare relaționale

Indică relații între cuvinte (sinonime, antonime).

NĂLBAR s. v. veterinar.

nălbar s. v. VETERINAR.

Dicționare etimologice

Explică etimologiile cuvintelor sau familiilor de cuvinte.

nălban (-ni), s. m. – 1. Potcovar. – 2. Veterinar. – Var. nalbant. Mr. nălban, megl. nalbanti. Tc. (arab.) nalband (Miklosich, Etym. Wb., 211; Loebel 68; Șeineanu, II, 269; Lokotsch 1549), cf. ngr. ναλμπάντης, alb. naljban, bg., sb. nalbant.

Intrare: nalbar (fluture)
substantiv masculin (M1)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • nalbar
  • nalbarul
  • nalbaru‑
plural
  • nalbari
  • nalbarii
genitiv-dativ singular
  • nalbar
  • nalbarului
plural
  • nalbari
  • nalbarilor
vocativ singular —
plural —
substantiv masculin (M1)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • nălbar
  • nălbarul
  • nălbaru‑
plural
  • nălbari
  • nălbarii
genitiv-dativ singular
  • nălbar
  • nălbarului
plural
  • nălbari
  • nălbarilor
vocativ singular
  • nălbarule
  • nălbare
plural
  • nălbarilor
Intrare: nălbar (persoană)
substantiv masculin (M1)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • nălbar
  • nălbarul
  • nălbaru‑
plural
  • nălbari
  • nălbarii
genitiv-dativ singular
  • nălbar
  • nălbarului
plural
  • nălbari
  • nălbarilor
vocativ singular
  • nălbarule
  • nălbare
plural
  • nălbarilor
substantiv masculin (M1)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • nălban
  • nălbanul
  • nălbanu‑
plural
  • nălbani
  • nălbanii
genitiv-dativ singular
  • nălban
  • nălbanului
plural
  • nălbani
  • nălbanilor
vocativ singular
  • nălbanule
  • nălbane
plural
  • nălbanilor
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

nalbar, nalbarisubstantiv masculin

  • 1. Fluture mare cu aripile albe cu nervuri negre, ale cărui omizi distrug frunzele pomilor fructiferi, ale verzei etc. (Aporia crataegi). DEX '09 DLRLC
etimologie:
  • alb DEX '09

nălbar, nălbarisubstantiv masculin

  • 1. regional Veterinar. DEX '09 DEX '98
    sinonime: veterinar
  • 2. învechit arhaizant Potcovar. DLRLC
    sinonime: potcovar
    • format_quote Dacă n-oi fi eu vraci bun și nălbar, apoi rămîn oștile măriei-sale fără cai. SADOVEANU, F. J. 32. DLRLC
    • format_quote Acesta e Gîrneață, nălbar vestit pe vremea aceea pînă pe departe, în împrejurimi. HOGAȘ, H. 26. DLRLC
etimologie:
  • nălban (învechit și regional „veterinar” din limba turcă). DEX '09 DEX '98

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.