nalbar sm vz nălbar² corectat(ă)

nălbar² sm [At: MARIAN, INS. 258 / V: nal~ / Pl: ~i / E: cf alb] (Reg) Fluture alb, cu nervuri negre pe aripi, ale cărui omizi distrug frunzele pomilor fructiferi, foile de varză etc.

nălbar¹ sm [At: SADOVEANU, O. XIII, 42 / Pl: ~i / E: nălban] (Reg) Veterinar.

NALBAR sm. Bucov. 🐙 Fluture mic, cu aripi albe cu vinișoare negre, care sboară mai ales pe marginea bălților (MAR.) (Pieris crataegi) (🖼 3307).

†NĂLBAN, ‡NALBANT sm. 🛞 Potcovar: Aici văz pe un nălban, Avînd portul și organ Unui doftor la consult (DON.) [tc. nalband].

NALBAR, nalbari, s. m. Fluture alb, cu nervuri negre pe aripi, înrudit de aproape cu albinița și ale cărui omizi distrug frunzele pomilor fructiferi, ale verzei etc. (Aporia crataegi).

NĂLBAN s. m. v. nălbar.

NĂLBAR, nălbari, s. m. (Învechit și arhaizant) Potcovar. Dacă n-oi fi eu vraci bun și nălbar, apoi rămîn oștile măriei-sale fără cai. SADOVEANU, F. J. 32. Acesta e Gîrneață, nălbar vestit pe vremea aceea pînă pe departe, în împrejurimi. HOGAȘ, H. 26. – Variantă: nălban (PISCUPESCU, O. 211) s. m.

NĂLBAR ~i m. Fluture de talie mare, cu aripi albe, străbătute de nervuri negre, ale cărui larve se hrănesc cu frunze de pomi fructiferi; fluture-alb. /Din alb

nalbánt și nălbán m. (turc. nalbant, lit. na’lbant, na’l-bend, d. ar. na’l, potcoavă și bend, care leagă; ngr. nalbándis [scris -ntis], bg. sîrb. nalbant). Vechĭ. Potcovar. Veterinar. Azĭ. Mold. Pop. Nălbar, veterinar popular.

nălbán și -ár V. nalbant.

!nălbar s. m., pl. nălbari

nalbar (fluture) s. m., pl. nalbari

nălbar (veterinar) (reg.) s. m., pl. nălbari

nalbar (fluture) s. m., pl. nalbari

nălbar (veterinar) s. m., pl. nălbari

nălban (-ni), s. m. – 1. Potcovar. – 2. Veterinar. – Var. nalbant. Mr. nălban, megl. nalbanti. Tc. (arab.) nalband (Miklosich, Etym. Wb., 211; Loebel 68; Șeineanu, II, 269; Lokotsch 1549), cf. ngr. ναλμπάντης, alb. naljban, bg., sb. nalbant.

NĂLBAR s. v. veterinar.

nălbar s. v. VETERINAR.

NALBAR s. m. (Regional) Fluture alb, cu nervuri negre pe aripi, ale cărui omizi distrug frunzele pomilor fructiferi, foile de varză etc. (Aporia sau Pieris crataegi). cf. Marian, ins. 258, simionescu, f. r. 376. – pl.: nalbari. – De la alb.

NĂLBAR s. m. (Regional) Veterinar. Bădița Simion... strigă la mine. Zice că vrea să facă din mine vraci și nălbar. sadoveanu, o. xIII, 42. Ionuț Jder se alăturase de bădița Simion, ca să-i spuie in grabă că bătrînul a venit cu toate sculele lui de nălbar și că, după părerea aceluiași bătrîn, lui Vizir trebuie să-i scoată o ocă de sînge. id. ib. 688. – pl.: nălbari. – De la nălban, cu schimbare de terminație.