NĂLBAR, nălbari, s. m. (Învechit și arhaizant) Potcovar. Dacă n-oi fi eu vraci bun și nălbar, apoi rămîn oștile măriei-sale fără cai. SADOVEANU, F. J. 32. Acesta e Gîrneață, nălbar vestit pe vremea aceea pînă pe departe, în împrejurimi. HOGAȘ, H. 26. – Variantă: nălban (PISCUPESCU, O. 211) s. m.