2 intrări
8 definiții
Explicative DEX
MUSELIM, muselimi, s. m. Locțiitor de guvernator al unui district la turci. – Din tc. müsellim.
MUSELIM, muselimi, s. m. Locțiitor de guvernator al unui district la turci. – Din tc. müsellim.
- sursa: DEX '98 (1998)
- adăugată de ana_zecheru
- acțiuni
muselim sm [At: (a. 1693) ȘIO II2, 87 / V: (îvr) -ium / Pl: ~i / E: tc müsellim] (Ist) Locțiitor de guvernator la turci.
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
muselium sm vz muselim
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
Ortografice DOOM
muselim s. m., pl. muselimi
- sursa: DOOM 3 (2021)
- adăugată de gall
- acțiuni
muselim s. m., pl. muselimi
- sursa: DOOM 2 (2005)
- adăugată de raduborza
- acțiuni
muselim s. m., pl. muselimi
- sursa: Ortografic (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
Enciclopedice
MUSELIMUL, Balasache (Ins 248); Muslina, j-sa (17 A IV 246), cf. și muselin (țesătură) de la < Mossul, oraș arab, sau < tc. müssellim „vice-guvernator”.
- sursa: Onomastic (1963)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
Tezaur
MUSELIM s. m. Locțiitor de guvernator (la turci). 545 tal. s-au dat darul muselimului ot Dîrstor (a. 1693). ȘIO II2, 87. Patriearhul Dionisie șeheroglanul, care-i zicea și muselimul din petnarii împărătești. IST. Ț. R. 3. Au trimis gonaci și făgăduiele la pași, la muselimi. R. POPESCU, CM I, 451, cf. MAG. IST. II, 23/20, ȚICHINDEAL, F. 12/2, I. BRĂESCU, M. 68. – Pl.: muselimi. – Și: (învechit, rar) muselium s. m. ȚICHINDEAL, F. 12/2. – Din tc. müsellim.
- sursa: DLR (1913-2010)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
substantiv masculin (M1) Surse flexiune: DOR | nearticulat | articulat | |
nominativ-acuzativ | singular |
|
|
plural |
|
| |
genitiv-dativ | singular |
|
|
plural |
|
| |
vocativ | singular |
| |
plural |
|
muselim, muselimisubstantiv masculin
- 1. Locțiitor de guvernator al unui district la turci. DEX '98 DEX '09
etimologie:
- müsellim DEX '98 DEX '09