MORESC, -Ă, (1) morești, adj., s. f. 1. Adj. (Înv.) Maur. 2. S. f. (Muz.) Dans maur cu ritm vioi. [Adj. f. și: morească] – Din fr. moresque, it. moresco.

moresc, ~ească [At: NEGRUZZI, S. I, 263 / Pl: ~ești / E: fr moresque] 1 a (Înv) Maur. 2 sf (Muz) Dans maur cu ritm vioi.

morescă sfs [At: DN³ / E: it moresca] Compoziție muzicală în ritm vioi în două părți.

MORESC, -EASCĂ, morești, adj., s. f. 1. Adj. (Înv.) Maur. 2. S. f. (Muz.) Dans maur cu ritm vioi. – Din fr. moresque, it. moresco.

MORESC, -EASCĂ, morești, adj. (Franțuzism învechit) Care se referă la firea, obiceiurile și stilul maurilor. O sorioară crescută sub... boltele morești a Alhambrei. NEGRUZZI, S. I 263.

MORESC, -Ă adj. Propriu maurilor; maur, arab. [< fr. moresque].

MORESCĂ s.f. Compoziție muzicală în ritm vioi în două părți. [< it. moresca].

HISPANO-MORESC, -Ă adj. hispano-arab. (< fr. hispano-moresque)

MORESC, -Ă adj. maur. (< fr. moresque)

MORESCĂ s. f. vechi dans de carnaval, în ritm vioi, introdus în Pen. Iberică de mauri; melodia corespunzătoare. (< it. moresca)

moresc (înv.) adj. m., f. morescă; pl. m. și f. morești

!morescă (dans) s. f., g.-d. art. moreștii; pl. morești

moresc (înv.) adj. m., f. morescă; pl. m. și f. morești

morescă (dans) s. f.

moresc adj. m., f. morescă; pl. m. și f. morești

morescă s. f.

MOREȘTI, sat în com. Ungheni, jud. Mureș, pe teritoriul căruia s-a descoperit o succesiune de așezări omenești datând din Neolitic și până în epoca feudală timpurie (milen. 3 î. Hr.-sec. 10-11).

Mor/eanul, -el, -enciu, -eni, -ești, -ianul v. Mora 3, 4, 7, 8.

MORESC adj. v. maur.

moresc adj. v. MAUR.

MORÉSC, -EÁSCĂ adj. (Învechit) Maur² (2). O surioară depărtată, gingașă și molatecă, crescută sub umbra naranzilor . . . și boitele morești a Alhambrei. NEGRUZZI, S. I, 263. Ornamentele . . . sînt după gustul moresc – bizantin, FILIMON, O. II, 9. – Pl.: morești. – Din fr. moresque.