4 intrări

33 de definiții (cel mult 20 afișate)

arată toate definițiile


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

moldoveni vtr [At: CANTEMIR, IST. 6 / Pzi: ~nesc / E: moldovean] (Rar) 1-3 A (se) moldoveniza (1-4).

Moldoveni m. pl. 1. locuitori din Moldova; 2. nume ce-și dau țăranii români din Basarabia fostă rusească.

Moldoveni pl. comună rurală în jud. Ialomița cu 2168 loc.

moldovean, ~ă [At: URECHE, ap. GCR I, 71/34 / V: (reg) ~van, mulduvan, (înv) muldovan / Pl: ~eni, ~ene / E: Moldova + -ean] 1-4 smf, a (Persoană) care (face parte din populația de bază a Moldovei sau) este originară din Moldova Si: (înv) moldav (1-2). 5 smp Populație din Moldova. 6 sm (Îe) Mintea ~ului cea de pe urmă Mintea (62) românului care devine realist după ce a făcut o greșeală. 7 sf (Reg) Plantă nedefinită mai îndeaproape. 8-9 a Care aparține (Moldovei sau) moldovenilor (5) Si: moldovenesc (1-2), (înv) moldav (3-4). 10-1 a Privitor (la Moldova sau) la moldoveni (5) Si: moldovenesc (3-4), (înv) moldav (5-6). 12-14 Moldovenesc (5-7).

moldovenesc, ~ească [At: URECHE, ap. GCR I, 69/9 / V: (reg) ~vinesc, mulduvin~ / Pl: ~ești / E: moldovean + -esc] 1-4 a Moldovean (8-11). 5 a Originar din Moldova Si: moldovean (10), (înv) moldav (7). 6-7 a Care este caracteristic (Moldovei sau) moldovenilor (5) Si: moldovean (11-12), (înv) moldav (8-9). 8 sf Grai românesc vorbit de moldoveni (5). 9 sfa (Reg; a șîs horă ~ească) Dans popular în ritm de horă, executat mai ales de flăcăi. 10 sfa Melodie după care se execută moldoveneasca (9).

MOLDOVEÁN, -Ă, moldoveni, -e, s. m., adj. 1. S. m. Persoană originară sau locuitor din Moldova; moldav. 2. Adj. Care aparține Moldovei sau moldovenilor (1), privitor la Moldova ori la moldoveni; moldovenesc, moldav. – Moldova (n. pr.) + suf. -ean.

MOLDOVEÁNCĂ, moldovence, s. f. Femeie originară sau locuitoare din Moldova. – Moldovean + suf. -că.

MOLDOVEÁN, -Ă, moldoveni, -e, s. m., adj. 1. S. m. Persoană care face parte din populația de bază a Moldovei sau este originară de acolo; moldav. 2. Adj. Care aparține Moldovei sau moldovenilor (1), privitor la Moldova sau la moldoveni, originar din Moldova; moldovenesc, moldav. – Moldova (n. pr.) + suf. -ean.[1]

  1. În original, greșit: s. m. și f. Pentru forma de f. vezi cuv. moldoveancă, -e. LauraGellner

MOLDOVEÁNCĂ, moldovence, s. f. Femeie care face parte din populația de bază a Moldovei sau este originară de acolo. – Moldovean + suf. -că.

MOLDOVÁN, -Ă s. m. și f. v. moldovean.

MOLDOVEÁN, -Ă, moldoveni-e, s. m. și f. (Și în forma regională moldovan) Persoană care locuiește în Moldova ori este originară de acolo. Sadoveanu a notat cu multă precizie limba poporului, mai cu seamă pe aceea a moldovenilor. VIANU, A. P. 238. Inima ne-au rămas tot de moldovan. RUSSO, S. 13. Măi bădiță moldovene, Hai la maica de mă cere. JARNÍK-BÎRSEANU, D. 408. Unu-i moldovan, Unu-i ungurean Și unu-i vrancean. ALECSANDRI, P. P. ◊ (Adjectival) În capul mesei, între nobili și boieri moldoveni, Alexandrei sta drept pe un jilț mai înalt. SADOVEANU, O. VII 156. ◊ Compus: (în forma prescurtată moldo-) moldo-valah = romîn. Limba romînă sau moldo-valahă. KOGĂLNICEANU, S. 235.- Variantă: moldován, -ă s. m. și f.

MOLDOVEÁNCĂ, moldovence, s. f. Femeie din Moldova sau originară de acolo.

MOLDOVEÁN2 ~eánă (~éni, ~éne) Persoană care face parte din populația de bază a Moldovei sau este originară din Moldova. /Moldova n. pr. + suf. ~ean

MOLDOVEÁN1 ~eánă (~éni, ~éne) Care aparține Moldovei sau populației ei; din Moldova. /Moldova n. pr. + suf. ~ean

MOLDOVEÁNCĂ ~énce f. Femeie care face parte din populația de bază a Moldovei sau este originară din Moldova. [G.-D. moldovencei] /moldovean + suf. ~că

moldoveán, -că s., pl. enĭ, ence. Locuitor din Moldova. – Ca adj. -ean, -eană e răŭ zis îld. moldovenesc. – În Mold. se zice moldovan, -că, pl. tot enĭ, ence.

2) moldovenésc v. tr. Prefac în Moldovean.


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

moldoveán adj. m., s. m., pl. moldovéni; adj. f. moldoveánă, pl. moldovéne

moldoveáncă s. f., g.-d. art. moldovéncei; pl. moldovénce

moldoveán s. m., adj. m., pl. moldovéni; f. sg. moldoveánă, pl. moldovéne

arată toate definițiile

Intrare: moldoveni
verb (VT401)
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • moldoveni
  • moldovenire
  • moldovenit
  • moldovenitu‑
  • moldovenind
  • moldovenindu‑
singular plural
  • moldovenește
  • moldoveniți
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • moldovenesc
(să)
  • moldovenesc
  • moldoveneam
  • moldovenii
  • moldovenisem
a II-a (tu)
  • moldovenești
(să)
  • moldovenești
  • moldoveneai
  • moldoveniși
  • moldoveniseși
a III-a (el, ea)
  • moldovenește
(să)
  • moldovenească
  • moldovenea
  • moldoveni
  • moldovenise
plural I (noi)
  • moldovenim
(să)
  • moldovenim
  • moldoveneam
  • moldovenirăm
  • moldoveniserăm
  • moldovenisem
a II-a (voi)
  • moldoveniți
(să)
  • moldoveniți
  • moldoveneați
  • moldovenirăți
  • moldoveniserăți
  • moldoveniseți
a III-a (ei, ele)
  • moldovenesc
(să)
  • moldovenească
  • moldoveneau
  • moldoveni
  • moldoveniseră
Intrare: Moldoveni
Moldoveni
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
Intrare: moldovean (adj.)
moldovean1 (adj.) adjectiv
adjectiv (A17)
Surse flexiune: DOR
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • moldovean
  • moldoveanul
  • moldoveanu‑
  • moldovea
  • moldoveana
plural
  • moldoveni
  • moldovenii
  • moldovene
  • moldovenele
genitiv-dativ singular
  • moldovean
  • moldoveanului
  • moldovene
  • moldovenei
plural
  • moldoveni
  • moldovenilor
  • moldovene
  • moldovenelor
vocativ singular
plural
Intrare: moldovean (s.m.)
substantiv masculin (M20)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • moldovean
  • moldoveanul
  • moldoveanu‑
plural
  • moldoveni
  • moldovenii
genitiv-dativ singular
  • moldovean
  • moldoveanului
plural
  • moldoveni
  • moldovenilor
vocativ singular
  • moldoveanule
  • moldovene
plural
  • moldovenilor
* formă nerecomandată sau greșită – (arată)
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

moldovean moldoveană moldoveancă

  • 1. substantiv masculin admite vocativul Persoană originară sau locuitor din Moldova.
    surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC NODEX sinonime: bogdan moldav 4 exemple
    exemple
    • Sadoveanu a notat cu multă precizie limba poporului, mai cu seamă pe aceea a moldovenilor. VIANU, A. P. 238.
      surse: DLRLC
    • Inima ne-au rămas tot de moldovan. RUSSO, S. 13.
      surse: DLRLC
    • Măi bădiță moldovene, Hai la maica de mă cere. JARNÍK-BÎRSEANU, D. 408.
      surse: DLRLC
    • Unu-i moldovan, Unu-i ungurean Și unu-i vrancean. ALECSANDRI, P. P.
      surse: DLRLC
  • 2. substantiv feminin admite vocativul Femeie care face parte din populația de bază a Moldovei sau este originară din Moldova.
    surse: NODEX sinonime: moldoveancă
  • 3. adjectiv Care aparține Moldovei sau moldovenilor (1.), privitor la Moldova ori la moldoveni.
    surse: DEX '09 DEX '98 NODEX sinonime: bogdănesc moldav moldovenesc un exemplu
    exemple
    • În capul mesei, între nobili și boieri moldoveni, Alexandrei sta drept pe un jilț mai înalt. SADOVEANU, O. VII 156.
      surse: DLRLC
  • 4. compus Moldo-valah = român
    surse: DLRLC un exemplu
    exemple
    • Limba romînă sau moldo-valahă. KOGĂLNICEANU, S. 235.
      surse: DLRLC

etimologie:

  • Moldova (nume propriu) + sufix -ean.
    surse: DEX '09 DEX '98 NODEX

moldoveancă moldovean (2) moldoveană

  • 1. Femeie originară sau locuitoare din Moldova; moldoveană (2.).
    surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC NODEX

etimologie:

  • Moldovean + sufix -că.
    surse: DEX '09 DEX '98 NODEX