3 intrări

17 definiții


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

MISCHÍU, -ÍE, mischii, s. n., adj. (Înv. și reg.) 1. S. n. Oțel de calitate superioară. 2. Adj. De culoarea oțelului; cenușiu-vânăt. – Din ngr. dimiski „de Damasc”.

MISCHÍU, -ÍE, mischii, s. n., adj. (Înv. și reg.) 1. S. n. Oțel de calitate superioară. 2. Adj. De culoarea oțelului; cenușiu-vânăt. – Din ngr. dimiski „de Damasc”.

mischiu, -ie [At: (a. 1588) CUV. D. BĂTR. I, 198/7 / V: mas~, mes~, ~cău sn, ~stie sf, mișc~, muscău sn, mușchiu a / Pl: ~ii / E: ngr διμισϰί „de Damasc”] 1 sn, sfs (Îrg) Oțel de calitate superioară, utilizat la fabricarea săbiilor, a tocilelor etc. 2 sn (Pex, îrg) Tocilă de oțel. 3 sf (Pex) Sabie. 4 sm (Reg) Om iute. 5 a (Reg) De oțel. 6 a (Îrg) De culoarea oțelului.

MISCHÍU s. m. (Învechit) Oțel tare din care se fac de obicei tocile sau amnare. Paloș din teacă scotea Și la mischiu că-l trăgea. PĂSCULESCU, L. P. 267. – Variantă: mischíe (PĂSCULESCU, L. P. 218, ȘEZ. VII 60) s. f.

MISCHIU, -IE s.n. și f. 1. (Mold., Ban.) Oțel. A: Fierul cel vestit ce-i zic meschiul vechiu. CANTEMIR, IST. C: Miskiĕ. Chalybs. AC, 354. 2. (Mold.) Tocilă de oțel. Pre aur focul, pre fier meschiul, iară pre direptul necazurile si dodăiele întăresc. CANTEMIR, DIVANUL. Variante: meschiu (CANTEMIR, DIVANUL; CANTEMIR, IST.). Etimologie: ngr. dimiski (prin falsă analiză).

mischiu n. Mold. oțel magnetizat: amnar de mischiu. [Vechiu-rom. meschiu = turc. MYSKAL].

mischíŭ și meschíŭ n. (turc. myskal, o unealtă de netezit metalele prețioase). Vechĭ. Oțel. – Și miscắŭ și muscắŭ.


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

mischíu1 (înv., reg.) adj. m., f. mischíe; pl. m. și f. mischíi

mischíu2 (înv., reg.) s. n., art. mischíul

mischíu adj. m., f. mischíe; pl. m. și f. mischíi


Dicționare etimologice

Se explică etimologiile cuvintelor sau familiilor de cuvinte.

mischíe (-íi), s. f. – Oțel. – Var. mischiu, mușchi(u). În loc de *demischie, din sb. demiskija și acesta din gr. διμίσϰιον, tc. demiski „din Damasc” (Bogrea, Dacor., I, 264). Relația cu tc. miskal „oțel tare pentru ascuțit” (Șeineanu, II, 261; Candrea; Scriban) pare dubioasă.


Dicționare enciclopedice

Definiții enciclopedice

MISCHII, com. în jud. Dolj, situată în S dealurilor Amarandiei, pe râul Teslui; 1.787 loc. (2000). Expl. de petrol și gaze. Bisericile Sf. Dumitru (ante 1845, refăcută în 1875, restaurată în 1935), Nașterea Maicii Domnului (1850) și și Sf. Nicolae (1864), în satele Mlecănești, Urechești și M.

Intrare: Mischii
Mischii
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
Intrare: mischiu (adj.)
mischiu1 (adj.) adjectiv
adjectiv (A108)
Surse flexiune: DOR
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • mischiu
  • mischiul
  • mischiu‑
  • mischie
  • mischia
plural
  • mischii
  • mischiii
  • mischii
  • mischiile
genitiv-dativ singular
  • mischiu
  • mischiului
  • mischii
  • mischiei
plural
  • mischii
  • mischiilor
  • mischii
  • mischiilor
vocativ singular
plural
Intrare: mischiu (s.n.)
substantiv neutru (N57)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • mischiu
  • mischiul
  • mischiu‑
plural
genitiv-dativ singular
  • mischiu
  • mischiului
plural
vocativ singular
plural
substantiv feminin (F134)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • mischie
  • mischia
plural
genitiv-dativ singular
  • mischii
  • mischiei
plural
vocativ singular
plural
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

mischiu (adj.)

  • 1. învechit regional De culoarea oțelului; cenușiu-vânăt.
    surse: DEX '09 DEX '98

etimologie:

mischiu (s.n.) mischie

  • 1. învechit regional Oțel de calitate superioară.
    surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC attach_file un exemplu
    exemple
    • Paloș din teacă scotea Și la mischiu că-l trăgea. PĂSCULESCU, L. P. 267.
      surse: DLRLC

etimologie: