3 intrări

19 definiții


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

MARȚI1, (1) marți, s. f., (2) adv. 1. S. f. Ziua a doua a săptămânii, care urmează după luni. 2. Adv. În cursul zilei de marți1 (1); în ziua de marți1 imediat precedentă sau următoare; într-o zi de marți1; (în forma marțea) în fiecare marți1 (1). – Lat. martis [dies]. corectată

marți1 [At: COD. VOR. 34/21 / Pl: ~, (reg) ~țe / E: ml martis (dies)] 1 sf A doua zi a săptămânii, care urmează după luni. 2 sf (Pop; îs) ~ țea vaselor (sau viermilor, de trăsnet) Zi de marți din prima săptămână a Postului Paștelui. 3 sf (Pop; îs) ~țea încuiată Zi de marți din a doua săptămână a Postului Paștelui. 4 sf (Pop; îs) ~țea ciorilor Zi de marți din Săptămâna brânzei. 5 sf (Pop; îs) ~ țea morților (sau rusitorilor) Sărbătoare cerebrată în marțea din a doua săptămână după Duminica Mare Și; rusitori. 6 sf (Reg; îc) Marță-mari Rusalii. 7 av În marțea (1) imediat precedentă sau următoare. 8 av (Șîf marțea) Într-o zi de marți1 (1). 9 av (Șîf marțea) În timpul zilei de marți1 (1). 10 av (Pop; îe) Parcă e făcut ~țea (pe gratii) Se zice despre un om lipsit de noroc. 11 av (Pop; îe) Toate pe dos și nunta ~țea Se spune despre un șir de lucruri, de întâmplări care de care mai nepotrivite. 12 av (Îf marțea) În fiecare marți1 (1).

MARȚI1, (1) marți, s. f., (2) adv. 1. S. f. Ziua a doua a săptămânii, care urmează după luni. 2. Adv. În cursul zilei de marți1 (1); în ziua de marți1. ♦ (În forma marțea) În fiecare marți1 (1). – Lat. martis [dies].

MARȚI1 s. f. Ziua a doua a săptămînii, care urmează după luni. Marți e zi de sărbătoare, ȘEZ. I 13. Azi e luni și mîni e marți, Pleacă Costea la Galați. ALECSANDRI, P. P. 54. ♦ (Adverbial) a) într-o zi de marți. Marți am fost la teatru. b) (Mai ales în forma articulată) în fiecare marți. Veneau din satele vecine la tîrgurile săptă- mînale, marțea și vinerea, cînd mahalaua era înecată de precupeți, CAMIL PETRESCU, O. II 63. Lunea, marțea n-am lucrat. JARNÍK-BÎRSEANU, D. 425.

MÁRȚEA adv. În fiecare zi de marți. /<lat. martis

MARȚI f. A doua zi a săptămânii. /<lat. martis

Marți f. a treia zi a săptămânii. [Lat. MARTIS (DIES)].

marțĭ f. (lat. Martis, a luĭ Marte [adică dies, zi]; it. martedi, pv. dimartz, fr. mardi, cat. dimars, sp. martes). A doŭa zi a săptămîniĭ. – P. Marțĭ și Marțea, V. lunĭ.


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

marți s. f., art. márțea; pl. marți, art. márțile

marți s. f., art. márțea; pl. marți, art. márțile


Dicționare etimologice

Se explică etimologiile cuvintelor sau familiilor de cuvinte.

márți s. f. – A doua zi a săptămînii. – Mr. marți, megl. marț. Lat. Martis (dies), cf. it. martedì (calabr. marti), prov. dimartz, fr. mardi, cat. dimars, sp. martes, alb. martë (Diez, I, 265; Pușcariu 1035; Candrea-Dens., 1055; REW 5382; Philippide, II, 647). Cf. marț.Der. Mărțica (var. Marțuica), s. f. (nume de vacă născută într-o marți); Marțolea, s. f. (nume de vacă; fantomă care se arată în noaptea de marți spre miercuri, cu ultimul sens poate prin încrucișare cu mîrțină, mîrțoagă, marțafoi (de la marți, după Candrea-Dens., 1055 și Tiktin; din sb. maculja, „vacă roșcată”, după Pascu, Suf., 272 și Pascu, Beiträge, 17). Marțolea a fost considerat și ca der. din martie, cf. expresia Marțolea cu fasolea, care echivalează lui ca martie’n post „la fix, nemișcat”.


Dicționare enciclopedice

Definiții enciclopedice

marți, marți și marțe s. f. Ziua a doua a săptămânii. ♦ (Bis.) Zi închinată, în cadrul săptămânii liturgice, amintirii celor mai vechi sfinți din calendarul creștin în ordine cronologică, adică prorocilor în general și lui Ioan Botezătorul în special, el fiind considerat ultimul și cel mai mare dintre prorocii Vechiului Testament. ◊ (Pop., în sintagme care denumesc diferite sărbători legate de superstiții) Marțea vaselor sau a viermilor, de trăsnet) = ziua de marți din prima săptămână a postului Paștilor. ◊ Marțea încuiată = ziua de marți din a doua săptămână a postului Paștilor. ◊ Marțea ciorilor = marțea din săptămâna brânzei. ◊ Marțea morților (sau a rusitorilor) = sărbătoare care cade în marțea din a doua săptămână după duminica mare; rusitori. – Din lat. martis (dies).


Dicționare de argou

Se explică doar sensurile argotice ale cuvintelor.

nu contează, Jean boxează, marți și joi se antrenează, nu lovește, dar primește expr. nu-i nimic, n-are importanță.

Intrare: Martea
Martea nume propriu
nume propriu (I3)
  • Martea
Intrare: marți
marți1 (s.f.) substantiv feminin
substantiv feminin (F146)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • marți
  • marțea
plural
  • marți
  • marțile
genitiv-dativ singular
  • marți
  • marții
plural
  • marți
  • marților
vocativ singular
plural
Intrare: Mârțea
Mârțea nume propriu
nume propriu (I3)
  • Mârțea

marți

  • 1. Ziua a doua a săptămânii, care urmează după luni.
    surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC NODEX attach_file 2 exemple
    exemple
    • Marți e zi de sărbătoare, ȘEZ. I 13.
      surse: DLRLC
    • Azi e luni și mîni e marți, Pleacă Costea la Galați. ALECSANDRI, P. P. 54.
      surse: DLRLC
    • 1.1. (și) adverbial În cursul zilei de marți.
      surse: DEX '09 DEX '98
    • 1.2. (și) adverbial În ziua de marți imediat precedentă sau următoare.
      surse: DEX '09
    • 1.3. (și) adverbial Într-o zi de marți.
      surse: DEX '09 DLRLC attach_file un exemplu
      exemple
      • Marți am fost la teatru.
        surse: DEX '09 DLRLC
    • 1.4. (și) adverbial (În forma marțea) În fiecare marți.
      surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC NODEX attach_file 2 exemple
      exemple
      • Veneau din satele vecine la tîrgurile săptămînale, marțea și vinerea, cînd mahalaua era înecată de precupeți, CAMIL PETRESCU, O. II 63.
        surse: DLRLC
      • Lunea, marțea n-am lucrat. JARNÍK-BÎRSEANU, D. 425.
        surse: DLRLC

etimologie: