2 intrări

8 definiții


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

monotrem [At: CADE / V: sf / Pl: ~e / E: fr monotrème] 1 snp Ordin de mamifere primitive, ovipare, cu cioc, cu corpul acoperit de păr sau țepi care își alăptează puii. 2-3 sn, a (Animal) care face parte din ordinul monotremelor (1). 4 a Care are caracteristicile monotremelor (1).

MONOTRÉM, monotreme, s. n. (La pl.) Ordin de mamifere primitive, ovipare, cu cioc și cu corpul acoperit cu păr (sau țepi), cărora le lipsesc mameloanele; (și la sg.) animal care face parte din acest ordin. ◊ (Adjectival) Mamifer monotrem. [Var.: monotrémă s. f.] – Din fr. monotrème.

MONOTRÉM, monotreme, s. n. (La pl.) Ordin de mamifere primitive, ovipare, cu cioc și cu corpul acoperit cu păr (sau țepi), cărora le lipsesc mameloanele; (și la sg.) animal care face parte din acest ordin. ◊ (Adjectival) Mamifer monotrem. [Var.: monotrémă s. f.] – Din fr. monotrème.

MONOTRÉM, -Ă I. adj. care nu are decât un orificiu ca rect, conducte urinare și genitale. II. s. f. pl. ordin de mamifere primitive ovipare, din clasa prototerienelor: ornitorincul. (< fr. monotrème/s/)

*monotrém, -ă adj. (vgr. mónos, singur, și trêma, orificiu. V. tremă). Zool. Care are un singur orificiŭ anal, ca și păsările, dar care are patru picĭoare, ca ornitorincu și echidna. S. n. Animal monotrem: monotremele formează trecerea de la păsărĭ la mamifere.

MONOTRÉME s.n.pl. Ordin de mamifere ovipare, având ca tip ornitorincul; (la sg.) animal din acest ordin. [Sg. monotrem. / < fr. monotrèmes, cf. gr. monos – unic, trema – orificiu].


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

monotrém (-no-trem) s. n., pl. monotréme

monotrém s. n., pl. (sil. -tre-) monotréme


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

MONOTRÉM s. (ZOOL.) prototerian.

Intrare: monotrem
substantiv neutru (N1)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • monotrem
  • monotremul
  • monotremu‑
plural
  • monotreme
  • monotremele
genitiv-dativ singular
  • monotrem
  • monotremului
plural
  • monotreme
  • monotremelor
vocativ singular
plural
Intrare: monotrem
monotrem adjectiv
adjectiv (A1)
Surse flexiune: MDN '08
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • monotrem
  • monotremul
  • monotremu‑
  • monotre
  • monotrema
plural
  • monotremi
  • monotremii
  • monotreme
  • monotremele
genitiv-dativ singular
  • monotrem
  • monotremului
  • monotreme
  • monotremei
plural
  • monotremi
  • monotremilor
  • monotreme
  • monotremelor
vocativ singular
plural
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)