2 definiții pentru monotrem (adj.)


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

MONOTRÉM, -Ă I. adj. care nu are decât un orificiu ca rect, conducte urinare și genitale. II. s. f. pl. ordin de mamifere primitive ovipare, din clasa prototerienelor: ornitorincul. (< fr. monotrème/s/)

*monotrém, -ă adj. (vgr. mónos, singur, și trêma, orificiu. V. tremă). Zool. Care are un singur orificiŭ anal, ca și păsările, dar care are patru picĭoare, ca ornitorincu și echidna. S. n. Animal monotrem: monotremele formează trecerea de la păsărĭ la mamifere.

Intrare: monotrem (adj.)
monotrem2 (adj.) adjectiv
adjectiv (A1)
Surse flexiune: MDN '08
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • monotrem
  • monotremul
  • monotremu‑
  • monotre
  • monotrema
plural
  • monotremi
  • monotremii
  • monotreme
  • monotremele
genitiv-dativ singular
  • monotrem
  • monotremului
  • monotreme
  • monotremei
plural
  • monotremi
  • monotremilor
  • monotreme
  • monotremelor
vocativ singular
plural
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

monotrem (adj.)

  • 1. Care nu are decât un orificiu ca rect, conducte urinare și genitale.
    surse: MDN '00

etimologie: