2 definiții pentru monotrem (adj.)
Dicționare explicative
Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.
MONOTREM, -Ă I. adj. care nu are decât un orificiu ca rect, conducte urinare și genitale. II. s. f. pl. ordin de mamifere primitive ovipare, din clasa prototerienelor: ornitorincul. (< fr. monotrème/s/)
*monotrém, -ă adj. (vgr. mónos, singur, și trêma, orificiu. V. tremă). Zool. Care are un singur orificiŭ anal, ca și păsările, dar care are patru picĭoare, ca ornitorincu și echidna. S. n. Animal monotrem: monotremele formează trecerea de la păsărĭ la mamifere.
- sursa: Scriban (1939)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
Intrare: monotrem (adj.)
monotrem2 (adj.) adjectiv
adjectiv (A1) Surse flexiune: MDN '08 | masculin | feminin | |||
nearticulat | articulat | nearticulat | articulat | ||
nominativ-acuzativ | singular |
|
|
|
|
plural |
|
|
|
| |
genitiv-dativ | singular |
|
|
|
|
plural |
|
|
|
| |
vocativ | singular | — | — | ||
plural | — | — |
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:
monotrem, monotremăadjectiv
- 1. Care nu are decât un orificiu ca rect, conducte urinare și genitale. MDN '00
etimologie:
- monotrème MDN '00