4 definiții pentru monotrem (adj.)
Explicative DEX
monotrem [At: CADE / V: ~ă sf / Pl: ~e / E: fr monotrème] 1 snp Ordin de mamifere primitive, ovipare, cu cioc, cu corpul acoperit de păr sau țepi care își alăptează puii. 2-3 sn, a (Animal) care face parte din ordinul monotremelor (1). 4 a Care are caracteristicile monotremelor (1).
MONOTREM, -Ă I. adj. care nu are decât un orificiu ca rect, conducte urinare și genitale. II. s. f. pl. ordin de mamifere primitive ovipare, din clasa prototerienelor: ornitorincul. (< fr. monotrème/s/)
- sursa: MDN '00 (2000)
- adăugată de raduborza
- acțiuni
*monotrém, -ă adj. (vgr. mónos, singur, și trêma, orificiu. V. tremă). Zool. Care are un singur orificiŭ anal, ca și păsările, dar care are patru picĭoare, ca ornitorincu și echidna. S. n. Animal monotrem: monotremele formează trecerea de la păsărĭ la mamifere.
- sursa: Scriban (1939)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
Tezaur
MONOTRÉMĂ s. f. (La pl.) Ordin de mamifere primitive, ovipare, cu cioc, cu corpul acoperit cu păr (sau țepi), caro își alăptează puii ; (și la sg.) animal care face parte din acest ordin. Cf. CADE, DER. ◊ (Adjectival) Ornitorincul este un animal monotrem. – Din fr. monotrème.
- sursa: DLR (1913-2010)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
adjectiv (A1) Surse flexiune: MDN '08 | masculin | feminin | |||
nearticulat | articulat | nearticulat | articulat | ||
nominativ-acuzativ | singular |
|
|
|
|
plural |
|
|
|
| |
genitiv-dativ | singular |
|
|
|
|
plural |
|
|
|
| |
vocativ | singular | — | — | ||
plural | — | — |
monotrem, monotremăadjectiv
- 1. Care nu are decât un orificiu ca rect, conducte urinare și genitale. MDN '00
etimologie:
- monotrème MDN '00