opțiuni
  • info

3 intrări

12 definiții


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

MĂRĂRÁȘ s. m. 1. Diminutiv al lui mărar. 2. Plantă erbacee acvatică din familia umbeliferelor, cu tulpina ramificată și cu flori albe, foarte asemănătoare cu mărarul; chimion-de-apă (sau -de-baltă) (Oenanthe aquatica). – Mărar + suf. -aș.

MĂRĂRÁȘ s. m. 1. Diminutiv al lui mărar. 2. Plantă erbacee acvatică din familia umbeliferelor, cu tulpina ramificată și cu flori albe, foarte asemănătoare cu mărarul; chimion-de-apă (sau -de-baltă) (Oenanthe aquatica). – Mărar + suf. -aș.

mărăraș ssg [At: LM / E: mărar + -aș] 1-2 (Pop; șhp) Mărar (1) (care nu a ajuns la maturitate) Si: (rar) mărărel (1-2). 3 Plantă erbacee acvatică din familia umbeliferelor, cu flori mici, albe, care formează umbele mari Si: (reg) chimion-de-apă, chimion-de-baltă, cucuțică-de-bălți, joină, mărariu-bălților, petrunjelul-broaștelor, (nob) inate (Oenanthe phelladrium). 4 (Bot; reg; îc) ~-de-friguri Păducherniță (Lepidium ruderale). 5 (Mol; art.) Dans popular nedefinit mai îndeaproape. 6 (Mol; art.) Melodie după care se execută mărărașul (5). corectată

MĂRĂRÁȘ s. m. Diminutiv al lui mărar. Foițică mărăraș. PĂSCULESCU, E. P. 198. Frunză verde mărăraș, Am drăguț păcurăraș, Vine seara-aduce caș. JARNÍK-BÎRSEANU, D. 410.

MĂRĂRÁȘ ~i m. (diminutiv de la mărar) Plantă erbacee cu tulpina ramificată, toxică, cu flori mici albe, foarte asemănătoare cu mărarul. /mărar + suf. ~aș

mărăráș m. O plantă umbeliferă acŭatică (oenánthe phellándrium saŭ phellándrium aquáticum)


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

mărăráș s. m.

mărăráș s. m.


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

MĂRĂRÁȘ s. (BOT.) 1. mărărel. (Foaie verde ~.) 2. (Oenanthe aquatica) (reg.) joină, chimion-de-apă, chimion-de-baltă, cucuțică-de-bălți, mărariu-bălților, petrunjelul-broaștelor.

MĂRĂRAȘ s. (BOT.) 1. mărărel. (Foaie verde ~.) 2. (Oenanthe aquatica) (reg.) joină, chimion-de-apă, chimion-de-baltă, cucuțică-de-bălți, mărariu-bălților, petrunjelul-broaștelor.

MĂRĂRAȘ-DE-FRÍGURI s. v. păducherniță.

mărăraș-de-friguri s. v. PĂDUCHERNIȚĂ.


Dicționare enciclopedice

Definiții enciclopedice

MĂRĂRAȘ, buc. ard. 1780 < subst. mărar.

Intrare: Mărăraș
Mărăraș nume propriu
nume propriu (I3)
  • Mărăraș
Intrare: mărăraș
substantiv masculin (M1)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • mărăraș
  • mărărașul
  • mărărașu‑
plural — —
genitiv-dativ singular
  • mărăraș
  • mărărașului
plural — —
vocativ singular —
plural —
Intrare: mărăraș-de-friguri
mărăraș-de-friguri substantiv masculin (numai) singular
substantiv masculin compus
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • mărăraș-de-friguri
  • mărărașul-de-friguri
plural — —
genitiv-dativ singular
  • mărăraș-de-friguri
  • mărărașului-de-friguri
plural — —
vocativ singular —
plural —
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

mărăraș

  • 1. Diminutiv al lui mărar.
    surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC attach_file 2 exemple
    exemple
    • Foițică mărăraș. PĂSCULESCU, E. P. 198.
      surse: DLRLC
    • Frunză verde mărăraș, Am drăguț păcurăraș, Vine seara-aduce caș. JARNÍK-BÎRSEANU, D. 410.
      surse: DLRLC
  • 2. Plantă erbacee acvatică din familia umbeliferelor, cu tulpina ramificată și cu flori albe, foarte asemănătoare cu mărarul (Oenanthe aquatica).
    surse: DEX '09 DEX '98 sinonime: chimion-de-apă / -de-baltă

etimologie:

  • Mărar + sufix -aș.
    surse: DEX '98 DEX '09

mărăraș-de-friguri

etimologie: