mărăraș ssg [At: LM / E: mărar + -aș] 1-2 (Pop; șhp) Mărar (1) (care nu a ajuns la maturitate) Si: (rar) mărărel (1-2). 3 Plantă erbacee acvatică din familia umbeliferelor, cu flori mici, albe, care formează umbele mari Si: (reg) chimion-de-apă, chimion-de-baltă, cucuțică-de-bălți, joină, mărariu-bălților, petrunjelul-broaștelor, (nob) inate (Oenanthe phelladrium). 4 (Bot; reg; îc) ~-de-friguri Păducherniță (Lepidium ruderale). 5 (Mol; art.) Dans popular nedefinit mai îndeaproape. 6 (Mol; art.) Melodie după care se execută mărărașul (5). corectat(ă)

MĂRĂRAȘ s. m. Diminutiv al lui mărar. Foițică mărăraș. PĂSCULESCU, L. P. 198. Frunză verde mărăraș, Am drăguț păcurăraș, Vine seara-aduce caș. JARNÍK-BÎRSEANU, D. 410.

MĂRĂRAȘ ~i m. (diminutiv de la mărar) Plantă erbacee cu tulpina ramificată, toxică, cu flori mici albe, foarte asemănătoare cu mărarul. /mărar + suf. ~aș

mărăráș m. O plantă umbeliferă acŭatică (oenánthe phellándrium saŭ phellándrium aquáticum)

CHIMION sbst. 🌿 1 = CHIMEN ¶ 2 Mică plantă ierboasă cu floricele albe-liliachii, care produce niște semințe aromatice întrebuințate în medicină și la bucătărie (Cuminum cyminum) ¶ 3 CHIMION-DE-APĂ, CHIMION-DE-BALTĂ = MĂRĂRAȘ ¶ 4 ~-NEGRU = NEGRILICĂ ¶ 5 CHIMION-DE-CÎMPURI = NEGRUȘCĂ [tc.].

mărăraș s. m.

mărăraș s. m.

mărăraș s. m.

MĂRĂRAȘ, buc. ard. 1780 < subst. mărar.

MĂRĂRAȘ s. (BOT.) 1. mărărel. (Foaie verde ~.) 2. (Oenanthe aquatica) (reg.) joină, chimion-de-apă, chimion-de-baltă, cucuțică-de-bălți, mărariu-bălților, petrunjelul-broaștelor.

MĂRĂRAȘ s. (BOT.) 1. mărărel. (Foaie verde ~.) 2. (Oenanthe aquatica) (reg.) joină, chimion-de-apă, chimion-de-baltă, cucuțică-de-bălți, mărariu-bălților, petrunjelul-broaștelor.

MĂRĂRAȘ-DE-FRIGURI s. v. păducherniță.

mărăraș-de-friguri s. v. PĂDUCHERNIȚĂ.

MĂRĂRÁȘ subst. sg. I. (Bot.) 1. (în poezia populară) Diminutiv al lui m ă r a r; (rar) mărărel. Frunză verde mărăraș, Am drăguț păcurăraș. JARNIK-BÎRSEANU, D. 410, cf. MÎNDRESCU, L. P. 59. Foaie verde mărăraș, De la vale de oraș Strigâ-un colonel la marș. RĂDULESCU-CODIN, cf. GRAIUL, I, 284, VASILIU, C. 117. Foițică mărăraș, Măi Banule, eu te las. PĂSCULESCU, L. P. 198. 2. Plantă erbacee acvatică din familia umbeliferelor, cu flori mici, albe, care formează umbele mari; (regional) joină, chimion-de-apă, chimion-de-baltă, cucuțică-de-bălți, mărariu-bălților, petrunjelul-broaștelor, (neobișnuit), inate (Oenanthe phellendrium ) Cf. LM, DDRF, BRANDZA, FL. 225, BARCIANU, ALEXI, W., BIANU, D. S., PANȚU, PL., SIMIONESCU, FL. 281, BUJOREAN, B. L. 383. 3. Compus: mărăraș-de-fríguri = păducherniță (Lepidium ruderale). Cf. PANȚU, PL., BUJOREAN, B. L. 383. II. (Art. ; prin Mold.) Numele unui dans popular. Cf. VARONE, D., LEXIC reg. 61. – Mărar + suf. -aș.