3 intrări

15 definiții

din care

Explicative DEX

MĂRĂRAȘ s. m. 1. Diminutiv al lui mărar. 2. Plantă erbacee acvatică din familia umbeliferelor, cu tulpina ramificată și cu flori albe, foarte asemănătoare cu mărarul; chimion-de-apă (sau -de-baltă) (Oenanthe aquatica).Mărar + suf. -aș.

MĂRĂRAȘ s. m. 1. Diminutiv al lui mărar. 2. Plantă erbacee acvatică din familia umbeliferelor, cu tulpina ramificată și cu flori albe, foarte asemănătoare cu mărarul; chimion-de-apă (sau -de-baltă) (Oenanthe aquatica).Mărar + suf. -aș.

mărăraș ssg [At: LM / E: mărar + -aș] 1-2 (Pop; șhp) Mărar (1) (care nu a ajuns la maturitate) Si: (rar) mărărel (1-2). 3 Plantă erbacee acvatică din familia umbeliferelor, cu flori mici, albe, care formează umbele mari Si: (reg) chimion-de-apă, chimion-de-baltă, cucuțică-de-bălți, joină, mărariu-bălților, petrunjelul-broaștelor, (nob) inate (Oenanthe phelladrium). 4 (Bot; reg; îc) ~-de-friguri Păducherniță (Lepidium ruderale). 5 (Mol; art.) Dans popular nedefinit mai îndeaproape. 6 (Mol; art.) Melodie după care se execută mărărașul (5). corectat(ă)

MĂRĂRAȘ s. m. Diminutiv al lui mărar. Foițică mărăraș. PĂSCULESCU, L. P. 198. Frunză verde mărăraș, Am drăguț păcurăraș, Vine seara-aduce caș. JARNÍK-BÎRSEANU, D. 410.

MĂRĂRAȘ ~i m. (diminutiv de la mărar) Plantă erbacee cu tulpina ramificată, toxică, cu flori mici albe, foarte asemănătoare cu mărarul. /mărar + suf. ~aș

mărăráș m. O plantă umbeliferă acŭatică (oenánthe phellándrium saŭ phellándrium aquáticum)

CHIMION sbst. 🌿 1 = CHIMEN 2 Mică plantă ierboasă cu floricele albe-liliachii, care produce niște semințe aromatice întrebuințate în medicină și la bucătărie (Cuminum cyminum) 3 CHIMION-DE-A, CHIMION-DE-BALTĂ = MĂRĂRAȘ 4 ~-NEGRU = NEGRILICĂ 5 CHIMION-DE-CÎMPURI = NEGRUȘCĂ [tc.].

Ortografice DOOM

mărăraș s. m.

mărăraș s. m.

mărăraș s. m.

Enciclopedice

MĂRĂRAȘ, buc. ard. 1780 < subst. mărar.

Sinonime

MĂRĂRAȘ s. (BOT.) 1. mărărel. (Foaie verde ~.) 2. (Oenanthe aquatica) (reg.) joină, chimion-de-apă, chimion-de-baltă, cucuțică-de-bălți, mărariu-bălților, petrunjelul-broaștelor.

MĂRĂRAȘ s. (BOT.) 1. mărărel. (Foaie verde ~.) 2. (Oenanthe aquatica) (reg.) joină, chimion-de-apă, chimion-de-baltă, cucuțică-de-bălți, mărariu-bălților, petrunjelul-broaștelor.

MĂRĂRAȘ-DE-FRIGURI s. v. păducherniță.

mărăraș-de-friguri s. v. PĂDUCHERNIȚĂ.

Tezaur

MĂRĂRÁȘ subst. sg. I. (Bot.) 1. (în poezia populară) Diminutiv al lui m ă r a r; (rar) mărărel. Frunză verde mărăraș, Am drăguț păcurăraș. JARNIK-BÎRSEANU, D. 410, cf. MÎNDRESCU, L. P. 59. Foaie verde mărăraș, De la vale de oraș Strigâ-un colonel la marș. RĂDULESCU-CODIN, cf. GRAIUL, I, 284, VASILIU, C. 117. Foițică mărăraș, Măi Banule, eu te las. PĂSCULESCU, L. P. 198. 2. Plantă erbacee acvatică din familia umbeliferelor, cu flori mici, albe, care formează umbele mari; (regional) joină, chimion-de-apă, chimion-de-baltă, cucuțică-de-bălți, mărariu-bălților, petrunjelul-broaștelor, (neobișnuit), inate (Oenanthe phellendrium ) Cf. LM, DDRF, BRANDZA, FL. 225, BARCIANU, ALEXI, W., BIANU, D. S., PANȚU, PL., SIMIONESCU, FL. 281, BUJOREAN, B. L. 383. 3. Compus: mărăraș-de-fríguri = păducherniță (Lepidium ruderale). Cf. PANȚU, PL., BUJOREAN, B. L. 383. II. (Art. ; prin Mold.) Numele unui dans popular. Cf. VARONE, D., LEXIC reg. 61. – Mărar + suf. -aș.

Intrare: Mărăraș
Mărăraș nume propriu
nume propriu (I3)
  • Mărăraș
Intrare: mărăraș
substantiv masculin (M1)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • mărăraș
  • mărărașul
  • mărărașu‑
plural
genitiv-dativ singular
  • mărăraș
  • mărărașului
plural
vocativ singular
plural
Intrare: mărăraș-de-friguri
mărăraș-de-friguri substantiv masculin (numai) singular
substantiv masculin compus
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • mărăraș-de-friguri
  • mărărașul-de-friguri
plural
genitiv-dativ singular
  • mărăraș-de-friguri
  • mărărașului-de-friguri
plural
vocativ singular
plural
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

mărărașsubstantiv masculin

  • 1. Diminutiv al lui mărar. DEX '09 DEX '98 DLRLC
    • format_quote Foițică mărăraș. PĂSCULESCU, L. P. 198. DLRLC
    • format_quote Frunză verde mărăraș, Am drăguț păcurăraș, Vine seara-aduce caș. JARNÍK-BÎRSEANU, D. 410. DLRLC
  • 2. Plantă erbacee acvatică din familia umbeliferelor, cu tulpina ramificată și cu flori albe, foarte asemănătoare cu mărarul (Oenanthe aquatica). DEX '09 DEX '98
etimologie:
  • Mărar + -aș. DEX '98 DEX '09

mărăraș-de-frigurisubstantiv masculin

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.