2 intrări

14 definiții


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

MÂNZÁT, -Ă, mânzați, -te, s. m. și f. (Pop. la f.) Vițel înțărcat, a cărui limită de vârstă variază, după regiuni, între câteva luni și doi ani. – Cf. alb. mëzat.

mânzat, ~ă [At: BUL. COM. IST. 1, 223 / V: (reg) măn~ / Pl: ~ați, ~e / E: cf alb m(ë)zat] 1 sm, (rar) sf Vițel a cărui limită de vârstă variază, după regiuni, între câteva luni și doi ani. 2-3 sm, am (Pop; gmț) (Bărbat) necăsătorit. 4 sf (Reg) Vacă cu vițel de un an. 5 sf (Reg) Mânzare (1). 6-7 sf (Reg) (Juncă sau) vacă stearpă Vz mânzare (4-5). 8-9 sf, a (Reg) (Oaie) stearpă. 10 sn (Reg) Câmp rămas necosit. 11 a (Reg; îs) Fân ~ Otavă. 12 a (Reg; îs) Iarbă ~ Iarbă îmbătrânită. 13 sms Carne de mânzat (1).

MÂNZÁT, -Ă, mânzați, -te, s. m. și f. Vițel înțărcat, a cărui limită de vârstă variază, după regiuni, între câteva luni și doi ani. – Cf. alb. mëzat.

MÎNZÁT, mînzați s. m. Vițel înțărcat (pînă îa un an). Veneau... cu cefile lor ca de mînzați. PREDA, Î. 85. Ciocoii mi-au luat boii Și mînzatul, ipistatul. TEODORESCU, P. P. 332. ◊ (Adjectival) Vițăl mînzat. ȘEZ. III 55.

MÂNZÁT ~ți m. Vițel înțărcat (a cărui vârstă poate fi de la câteva luni până la doi ani). /cf. alb. mëzat

mînzát, -ă s. (d. mînz; alb. măzat). Vițel saŭ vițea în etate de vre-un an. V. junc.


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

MÂNZÁT s. (ZOOL.) junc, (Transilv. și Maram.) tuluc. (Carne de ~.)

MÎNZAT s. (ZOOL.) junc, (Transilv. și Maram.) tuluc. (Carne de ~.)


Dicționare specializate

Aceste definiții explică de obicei numai înțelesuri specializate ale cuvintelor.

mânzát, s.m., f. – (zool.) Vițel sau vițea (înțărcat) până la doi ani; tuluc: „Zadiile-mpăturate / Nu mi le-oi stropi cu lapte, / Că ți-s vacile mânzate” (Bilțiu, 2006: 228). ♦ (top.) Mânzata, toponim în Oarța de Sus, descoperire arheologică, epoca bronzului. ♦ (onom.) Mănzat, Mânzat, Mânziuc, Mânzuc, nume de familie (56 de persoane cu aceste nume, în Maramureș, în 2007). ♦ Atestat sec. XV (Mihăilă, 1974). – Cf. alb. mëzat (Scriban, DEX, MDA); din mânz (cuv. autohton, cf. alb. mës) + suf. -at.


Dicționare enciclopedice

Definiții enciclopedice

MÎNZATU, (Dm); -l (Glos); Mînzătești s. din subst. mînzat.


Dicționare de argou

Se explică doar sensurile argotice ale cuvintelor.

mânzat s. n. sg. (er.) fete; femei tinere.

Intrare: Mânzatu
Mânzatu nume propriu
nume propriu (I3)
  • Mânzatu
Intrare: mânzat
substantiv masculin (M3)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • mânzat
  • mânzatul
  • mânzatu‑
plural
  • mânzați
  • mânzații
genitiv-dativ singular
  • mânzat
  • mânzatului
plural
  • mânzați
  • mânzaților
vocativ singular
plural
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

mânzat, -ă mânzată

  • 1. popular feminin Vițel înțărcat, a cărui limită de vârstă variază, după regiuni, între câteva luni și doi ani.
    surse: DEX '09 DLRLC attach_file 4 exemple
    exemple
    • Veneau... cu cefile lor ca de mînzați. PREDA, Î. 85.
      surse: DLRLC
    • Ciocoii mi-au luat boii Și mînzatul, ipistatul. TEODORESCU, P. P. 332.
      surse: DLRLC
    • Mînzatele... la un loc, mînzații și gonitorii la altul. I. IONESCU, D. 370.
      surse: DLRLC
    • (și) adjectival Vițăl mînzat. ȘEZ. III 55.
      surse: DLRLC

etimologie: