mânzat, ~ă [At: BUL. COM. IST. 1, 223 / V: (reg) măn~ / Pl: ~ați, ~e / E: cf alb m(ë)zat] 1 sm, (rar) sf Vițel a cărui limită de vârstă variază, după regiuni, între câteva luni și doi ani. 2-3 sm, am (Pop; gmț) (Bărbat) necăsătorit. 4 sf (Reg) Vacă cu vițel de un an. 5 sf (Reg) Mânzare (1). 6-7 sf (Reg) (Juncă sau) vacă stearpă Vz mânzare (4-5). 8-9 sf, a (Reg) (Oaie) stearpă. 10 sn (Reg) Câmp rămas necosit. 11 a (Reg; îs) Fân ~ Otavă. 12 a (Reg; îs) Iarbă ~ Iarbă îmbătrânită. 13 sms Carne de mânzat (1).