8 intrări

19 definiții

din care

Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

ARȘINIC, arșinici, s. m. Plantă erbacee ornamentală cu flori roșii, albe sau pestrițe (Lychnis chalcedonica).Et. nec.

CURCUBEU, curcubeie, s. n. 1. Fenomen optic care se datorește refracției, reflexiei totale și dispersiei luminii solare în picăturile de apă din atmosferă și care are aspectul unui imens arc multicolor desfășurat pe cer. ♦ Fascicul de raze luminoase care apar uneori noaptea pe bolta cerească. 2. Plantă erbacee cu frunzele și cu tulpina păroase, cu flori mari, roșii-purpurii și cu fructele capsule (Lychnis coronaria).Et. nec.

FLOARE, flori, s. f. I. 1. Parte a plantei care cuprinde organele de reproducere sexuată și care are de obicei o corolă frumoasă și variat colorată. ◊ (La sg. cu înțeles colectiv) Salcâmi plini de floare.Loc. adj. În floare = (despre plante) înflorit, în perioada înfloririi; fig. (despre oameni) în toată strălucirea, în plină putere, frumos, zdravăn. În floarea vârstei = tânăr. ◊ Expr. Floare la ureche = lucru de puțină importanță sau gravitate, foarte ușor de rezolvat. De florile mărului sau de flori de cuc = în zadar, degeaba, gratuit. Copil din flori = copil nelegitim, bastard. A strânge degetele floare = a strânge degetele cap la cap. 2. Orice plantă (erbacee) care face flori (I 1) colorate. 3. Compuse: floarea-soarelui = plantă erbacee cu tulpina înaltă, cu floare mare, galbenă, îndreptată spre soare, cultivată pentru semințele ei oleaginoase; sora-soarelui (Helianthus annuus); (reg.) floarea-brumei = brândușă; (reg.) floare-domnească = a) garoafă; b) garofiță-de-munte; floare-de-colț sau floarea-reginei, floarea-doamnei = mică plantă erbacee, cu frunzele albicioase, pufoase și ascuțite, dispuse în jurul inflorescenței, care crește pe crestele stâncoase ale munților; albumeală, albumiță, edelvais (Leontopodium alpinum); floare-de-leac = plantă cu flori galbene-aurii, cultivată ca plantă decorativă (Ranunculus repens); floarea-Paștelui = mică plantă erbacee a cărei tulpină face o singură floare, de culoare albă sau roz (Anemone nemorosa); flori-de-paie = plantă originară din Australia, cu flori dispuse în capitule de diferite culori, care par uscate ca paiele; imortele (Helichrysum bracteatum). II. P. anal. 1. Desen, broderie, cusătură în formă de floare (I 1). 2. Strat de mucegai care se formează la suprafața vinului, a laptelui acru etc. 3. (Chim.; în sintagma) Floare de pucioasă (sau de sulf) = pulbere de pucioasă, produsă prin sublimarea sulfului. 4. Extremitatea caracterelor tipografice care poartă semnul grafic ce urmează a fi imprimat. ♦ Extremitatea lățită a cuiului (care se lovește cu ciocanul). ♦ (În sintagma) Floarea cheii = partea cheii care intră în broască sau în lacăt. III. Fig. Partea cea mai aleasă, cea mai de seamă; frunte, elită, spumă, cremă. ◊ (Cu sens superlativ, prin repetarea cuvântului ca atribut) Era floarea florilor. IV. (Înv.) Culoare. – Lat. flos, -ris.[1]

  1. În original, greșit: Anemona nemorosa. cata

CURCUBEU ~e n. Fenomen optic având aspectul unui arc multicolor, care se produce în atmosferă datorită refracției luminii solare în picăturile de apă dispersate în aer, după ploaie. /<lat. curcus + bibit

FLOARE flori f. 1) Organ de reproducere al plantelor superioare având o corolă frumoasă și viu colorată. ~ de tei.În ~ a) care se află în perioada înfloririi; b) frumos și puternic. A da în ~ a începe să înflorească. În ~ea vârstei tânăr. ~ la ureche se spune despre un lucru ușor de îndeplinit. De florile mărului (sau de flori de cuc) fără nici un folos; degeaba. 2) Plantă erbacee cu organul reproducerii frumos colorat și plăcut mirositor. ~ de câmp.Copil din flori copil născut în afara căsătoriei; bastard. ~ea-soarelui plantă erbacee agricolă cu flori mari galbene, cultivată pentru semințele ei, din care se extrage ulei comestibil. ~ea brumei brândușă. ~ea-grâului albăstriță. ~ -domnească garofiță de munte. 3) Orice plantă cultivată în scopuri ornamentale. Flori de cameră. 4) Imagine în forma organului de reproducere al plantelor (desenată, pictată etc.). Rochie cu flori. 5) Strat de mucegai care acoperă unele lichide (vin, moare, dulceață etc.). 6) Partea superioară mai lată a unui obiect alungit (cui, caracter tipografic etc.). 7) fig. Partea cea mai de frunte; elită. ~ea tineretului. 8) pop. Roșeața obrazului. 9) înv. Culoare frumoasă. [G.-D. florii] /<lat. flos, ~oris

Dicționare morfologice

Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).

curcubeu s. n., art. curcubeul; pl. curcubeie

Dicționare relaționale

Indică relații între cuvinte (sinonime, antonime).

ARȘINIC s. (BOT.; Lychnis chalcedonica) (reg.) scaunul-popii.

CURCUBEU s. v. iarba-câinelui, pir-de-țelină, pir-gros.

CURCUBEU s. 1. (ASTRON.) (reg.) cearcăn, brâul-cerului, brâul-Cosânzenei, brâul-lui-Dumnezeu, brâul-Maicii-Domnului, brâul-popii, curuna-cerului. 2. (BOT.; Lychnis coronaria) (reg.) flocoșele (pl.), flocoșică, barba-împăratului, floarea-cununii.

FLOARE s. 1. (BOT.) (Transilv., Ban. și prin Mold.) pană. (Poartă o ~ la pălărie.) 2. (BOT.) floarea-călugărului (Saponaria vaccaria) = (reg.) văcărică, văcariță; floarea-cucului (Lychnis flos cuculi) = (reg.) cuculeasă; floarea-miresei (Spiraea vanhouttei) = (rar) spirea; floarea-paștelui (Anemone nemorosa) = (reg.) găinușe (pl.), oiță, păscuță, păștiță, turculeț, floarea-oștilor, floarea-păsărilor, floarea-vântului, pâinea-paștelui; floarea-paștilor v. păștiță; floarea-păsărilor v. păștiță; floarea-raiului (Chrysanthemum cinerariifolium) = (prin Munt.) mușețel; floarea-reginei (Leontopodium alpinum) = albumeală, albumiță, floare-de-colț, (rar) edelvais, (reg.) flocoșele (pl.), steluță, floarea-doamnei; floarea-soarelui (Helianthus annuus) = (înv. și pop.) soarea-soarelui, (pop.) sora-soarelui, (reg.) rază, rujoancă, soreancă, răsarea-soarelui, ruja-soarelui, (Mold.) răsărită, sorică; floarea-vântului-galbenă v. păștiță; floare-de-colț v. floarea-reginei; floare-de-leac (Ranunculus repens) = (reg.) bujorel, galbenele (pl.), piciorul-cocoșului; floare-de-perină (Anthemis tinctoria) = (reg.) iarbă-de-perină; flori-de-paie (Helichrysum bracteatum) = imortelă, (rar) nemuritoare, (reg.) cununiță. 3. (pop.) spumă. (~ vinului.) *4. (fig.) caimac, smântână, spumă. (El a cules ~, nouă ne-a lăsat ce-a fost mai prost.)

Dicționare enciclopedice

Definiții enciclopedice

LYCHNIS L., OPĂȚEL, fam. Caryophyllaceae. Gen originar din Algeria, cca 37 specii, erbacee, anuale sau vivace. Flori (5 sepale, unite formînd un tub, 5 petale, 5 stamine, 5 stile) hermafrodite, radiale, în cime. Frunze îngust-liniare. Fruct, capsulă.

Lychnis chalcedonica L. Specie care înflorește vara. Flori roșii stralucitoare, rar albe, în raceme umbelate, la vîrful tulpinii. Frunze verzi, aspru-păroase, opuse, ovat-lanceolate sau ovat-cordiforme, acute la vîrf, dentate, sesile. Plantă perenă cu tulpină dreaptă, păroasă, cca 9,5 cm înălțime.

Lychnis coronaria (L.) Desr. (syn. Coronaria tomentosa A. Br.). Specie care înflorește vara. Flori (petale purpur-roșietice, întregi sau puțin crestate la vîrf) mari, lung pedunculate, dispuse terminal. Frunzele superioare oblong-ovate, cele inferioare invers-ovat-oblonge. Plantă anuală sau perenă, alb-păroasă, cu tulpini ramificate, peste 50 cm înălțime.

Lychnis flos-cuculi L. [syn. Coronaria flos-cuculi (L.) A. Br.]. Specie care înflorește primăvara-vara. Flori roz-roșietice (caliciul tubulos cu sepale scurte, lung-unguiculate, fidate, înguste) dispuse în cime terminal, pe tulpină. Frunzele superioare liniar-lanceolate, cele inferioare spatulate, aproape în rozetă. Plantă perenă, erbacee, înaltă pînă la 55 cm.

Lychnis flos-jovis (L.) Desr. [syn. Coronaria flos-jovis (L.) A. Br.]. Specie care înflorește primăvara-vara. Flori roz-roșietice sau purpur-deschis. Frunze caulinare, cele superioare oblong-lanceolate, cele inferioare oblong-spatulate. Plantă perenă, înaltă pînă la 60 cm.

Lychnis fulgens Fisch. Specie care înflorește vara. Flori roșii-sîngerii. Frunze oblong-ovate, păroase. Plantă înaltă pînă la 1 m.

Lychnis halimifolium Mill. (syn. L. vulgare L.; L. barbarum Ait.; L. flaccidum Koch). Specie care înflorește vara-toamna. Flori roșii-violacee, cîte 1-4. Frunze (3-7 cm lungime) gri-verzi. Plantă de cca 1,90 m înălțime.

Lychnis x haageana Regel (L. coronata var. sieboldii x L. fulgens). Hibrid care înflorește vara-toamna. Flori roșii-sîngerii și roz-portocalii cu caliciul și pedunculul păroase. Frunze ovate sau ovat-oblonge, ascuțite. Plantă perenă.

Intrare: Lychnis (gen de plante)
Lychnis (gen de plante)
gen de plante (I2.1)
  • Lychnis
Intrare: Lychnis chalcedonica
Lychnis chalcedonica park  nomenclatura binară
compus
  • Lychnis chalcedonica
Intrare: Lychnis coronaria
Lychnis coronaria park  nomenclatura binară
compus
  • Lychnis coronaria
Intrare: Lychnis floscuculi
Lychnis floscuculi park  nomenclatura binară
compus
  • Lychnis floscuculi
Intrare: Lychnis flosjovis
Lychnis flosjovis park  nomenclatura binară
compus
  • Lychnis flosjovis
Intrare: Lychnis fulgens
Lychnis fulgens park  nomenclatura binară
compus
  • Lychnis fulgens
Intrare: Lychnis halimifolium
Lychnis halimifolium park  nomenclatura binară
compus
  • Lychnis halimifolium
Intrare: Lychnis x haageana
Lychnis x haageana park  nomenclatura binară
compus
  • Lychnis x haageana