2 intrări

19 definiții


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

Leaota m. munți situați între Dîmbovița și Ialomița cu culmi netede: 2100 metri.

LÍOTĂ, liote, s. f. (Pop. și fam.) Grămadă, mulțime (de ființe), gloată. – Din bg., sb. lihota.

liotă sf [At: JIPESCU, O. 34 / P: li-o~ / V: (Reg) leo~, leao~, leho~, lioa~, leoa~, loae~, loe~ / A și: lio~[1] / Pl: ~te / E: bg лихота, srb lihota] (Pfm; mpl; udp „de”) 1 Grup mare de oameni. 2 (Pex) Grup mare de ființe Si: ceată, droaie, gloată, mulțime. 3 (Fig) Număr mare de ani Si: mulțime. 4 (Spc) Totalitate a celor care locuiesc împreună, formând o familie Si: (irn) familie. modificată

  1. În original, incorect tipărit: A și: leo~ LauraGellner

LÍOTĂ, liote, s. f. (Pop. și fam.) Grămadă, mulțime (de ființe), gloată. – Din bg., scr. lihota.

LÍOTĂ, liote, s. f. Grămadă, mulțime, droaie, gloată. Peste liotă, mai mare era Ivan. STANCU, D. 201. A fost odată un rumîn sărac, care mai avea pe cap și o liotă de copii. VISSARION, B. 93. Ș-o-nțolit liota de frați ce-i avea. ȘEZ. XXIII 54. Ștefan-vodă cînd sosea Cu oastea, cu liota Pe voinic îl întîlnea. TEODORESCU, P. P. 502. ◊ Fig. Crede-mă pe mine, care-s chinuit de atîta liotă de ani. POPA, V. 98. – Pronunțat: li-o-.

LIÓTĂ ~e f. rar Mulțime neorganizată; adunătură; gloată. [Sil. li-o-] /<bulg., sb. lihota

liotă (leotă) f. ceată numeroasă: cu liota de copii după dânșii ISP. atâta leotă de lume ISP. [Cf. Mold. (Suceava) glàotă, copii (= gloată)].

líotă f., pl. e (bg. rut. lihotá, viclenie, prefăcătorie, pol. lichota, nevoĭe, nevoĭaș, d. vsl. lihŭ, de prisos [Bern. 1, 718]. Cp. cu piotă). Vest. Mold. sud. Iron. Mulțime, gloată, ceată, potaĭe, pojijie: o liotă de Arabĭ (ChN. 1, 242), de Jidanĭ, de copiĭ. – Și leáotă și leáhotă (ea dift.).


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

líotă (pop., fam.) s. f., g.-d. art. líotei; pl. líote


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

LÍOTĂ s. v. bandă, buluc, ceată, cârd, droaie, gloată, grămadă, grup, mulțime, pâlc, stol.

liotă s. v. BANDĂ. BULUC. CEATĂ. CÎRD. DROAIE. GLOATĂ. GRĂMADĂ. GRUP. MULȚIME. PÎLC. STOL.


Dicționare etimologice

Se explică etimologiile cuvintelor sau familiilor de cuvinte.

líotă (líote), s. f. – Bandă, trupă, mulțime. – Var. lea(h)otă. Origine îndoielnică. După Candrea și Scriban, din bg., sb., rut. lihotá, pol. lichota „lucru inutil” sau „lucru rău”, din sl. lichŭ „inutil” (cf. Berneker 718); dar der. nu este clară. După Tiktin, din germ. med. ljute (› germ. Leute) „oameni”, care e și mai puțin sigur. Probabil trebuie pornit de la rădăcina expresivă leo-, cf. leoarbă, li(o)păi, leurdă, cu finala ca în pihotă.


Dicționare enciclopedice

Definiții enciclopedice

LEAOTA, masiv muntos cristalin în Carpații Meridionali, despărțit de Bucegi prin văile Ialomiței și Brăteiului, iar de Făgăraș și Piatra craiului, prin culoarul Rucăr-Bran. Prezintă culmi domoale, cu întinse suprafețe de eroziune, desfășurate sub forma unor plaiuri situate la 1.600-1.700 m lat., dominate de mai multe vârfuri: Pietrele Albe (1.888 m), Cioara (1.853 m), Sf. Ilie (1.794 m) ș.a. Alt. max.: 2.133 m (vf. Leoata). Întinse pășuni alpine. Turism.


Dicționare de argou

Se explică doar sensurile argotice ale cuvintelor.

liotă, liote s. f. (pop.) grămadă, mulțime (de ființe), gloată

Intrare: Leaota
Leaota
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
Intrare: liotă
substantiv feminin (F1)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • liotă
  • liota
plural
  • liote
  • liotele
genitiv-dativ singular
  • liote
  • liotei
plural
  • liote
  • liotelor
vocativ singular
plural
leaotă
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.

liotă leaotă

  • 1. popular familiar Grămadă, mulțime (de ființe).
    exemple
    • Peste liotă, mai mare era Ivan. STANCU, D. 201.
      surse: DLRLC
    • A fost odată un rumîn sărac, care mai avea pe cap și o liotă de copii. VISSARION, B. 93.
      surse: DLRLC
    • Ș-o-nțolit liota de frați ce-i avea. ȘEZ. XXIII 54.
      surse: DLRLC
    • Ștefan-vodă cînd sosea Cu oastea, cu liota Pe voinic îl întîlnea. TEODORESCU, P. P. 502.
      surse: DLRLC
    • figurat Crede-mă pe mine, care-s chinuit de atîta liotă de ani. POPA, V. 98.
      surse: DLRLC

etimologie: