Leaota m. munți situați între Dîmbovița și Ialomița cu culmi netede: 2100 metri.

LIOTĂ, liote, s. f. (Pop. și fam.) Grămadă, mulțime (de ființe), gloată. – Din bg., sb. lihota.

leaotă sf vz liotă

liotă sf [At: JIPESCU, O. 34 / P: li-o~ / V: (Reg) leo~, leao~, leho~, lioa~, leoa~, loae~, loe~ / A și: lio~^[1] / Pl: ~te / E: bg лихота, srb lihota] (Pfm; mpl; udp „de”) 1 Grup mare de oameni. 2 (Pex) Grup mare de ființe Si: ceată, droaie, gloată, mulțime. 3 (Fig) Număr mare de ani Si: mulțime. 4 (Spc) Totalitate a celor care locuiesc împreună, formând o familie Si: (irn) familie. modificată

LIOTĂ, liote, s. f. (Pop. și fam.) Grămadă, mulțime (de ființe), gloată. – Din bg., scr. lihota.

LIOTĂ, liote, s. f. Grămadă, mulțime, droaie, gloată. Peste liotă, mai mare era Ivan. STANCU, D. 201. A fost odată un rumîn sărac, care mai avea pe cap și o liotă de copii. VISSARION, B. 93. Ș-o-nțolit liota de frați ce-i avea. ȘEZ. XXIII 54. Ștefan-vodă cînd sosea Cu oastea, cu liota Pe voinic îl întîlnea. TEODORESCU, P. P. 502. ◊ Fig. Crede-mă pe mine, care-s chinuit de atîta liotă de ani. POPA, V. 98. – Pronunțat: li-o-.

LIOTĂ ~e f. rar Mulțime neorganizată; adunătură; gloată. [Sil. li-o-] /<bulg., sb. lihota

liotă (leotă) f. ceată numeroasă: cu liota de copii după dânșii ISP. atâta leotă de lume ISP. [Cf. Mold. (Suceava) glàotă, copii (= gloată)].

leáotă, V. liotă.

líotă f., pl. e (bg. rut. lihotá, viclenie, prefăcătorie, pol. lichota, nevoĭe, nevoĭaș, d. vsl. lihŭ, de prisos [Bern. 1, 718]. Cp. cu piotă). Vest. Mold. sud. Iron. Mulțime, gloată, ceată, potaĭe, pojijie: o liotă de Arabĭ (ChN. 1, 242), de Jidanĭ, de copiĭ. – Și leáotă și leáhotă (ea dift.).

liotă (pop., fam.) s. f., g.-d. art. liotei; pl. liote

liotă (pop., fam.) s. f., g.-d. art. liotei; pl. liote

liotă s. f., pl. liote

liotă

liotă, -te.

liotă (liote), s. f. – Bandă, trupă, mulțime. – Var. lea(h)otă. Origine îndoielnică. După Candrea și Scriban, din bg., sb., rut. lihotá, pol. lichota „lucru inutil” sau „lucru rău”, din sl. lichŭ „inutil” (cf. Berneker 718); dar der. nu este clară. După Tiktin, din germ. med. ljute (› germ. Leute) „oameni”, care e și mai puțin sigur. Probabil trebuie pornit de la rădăcina expresivă leo-, cf. leoarbă, li(o)păi, leurdă, cu finala ca în pihotă.

LEAOTA, masiv muntos cristalin în Carpații Meridionali, despărțit de Bucegi prin văile Ialomiței și Brăteiului, iar de Făgăraș și Piatra craiului, prin culoarul Rucăr-Bran. Prezintă culmi domoale, cu întinse suprafețe de eroziune, desfășurate sub forma unor plaiuri situate la 1.600-1.700 m lat., dominate de mai multe vârfuri: Pietrele Albe (1.888 m), Cioara (1.853 m), Sf. Ilie (1.794 m) ș.a. Alt. max.: 2.133 m (vf. Leoata). Întinse pășuni alpine. Turism.

liotă, liote s. f. (pop.) grămadă, mulțime (de ființe), gloată

LIOTĂ s. v. bandă, buluc, ceată, cârd, droaie, gloată, grămadă, grup, mulțime, pâlc, stol.

liotă s.f. (pop.; de obicei urmat de determ. introduse prin prep. „de”, care indică un număr mare de lucruri, obiecte, ființe etc.) v. Bandă¹. Buluc. Cârd. Ceată. Droaie. Gloată. Grămadă. Grup. Mulțime. Pâlc. Șiruri (v. șir).

liotă s. v. BANDĂ. BULUC. CEATĂ. CÎRD. DROAIE. GLOATĂ. GRĂMADĂ. GRUP. MULȚIME. PÎLC. STOL.