LIOTĂ, liote, s. f. Grămadă, mulțime, droaie, gloată. Peste liotă, mai mare era Ivan. STANCU, D. 201. A fost odată un rumîn sărac, care mai avea pe cap și o liotă de copii. VISSARION, B. 93. Ș-o-nțolit liota de frați ce-i avea. ȘEZ. XXIII 54. Ștefan-vodă cînd sosea Cu oastea, cu liota Pe voinic îl întîlnea. TEODORESCU, P. P. 502. ◊ Fig. Crede-mă pe mine, care-s chinuit de atîta liotă de ani. POPA, V. 98. – Pronunțat: li-o-.