LIZA vb. tr. a efectua o liză. (< fr. lyser)

liză¹ sf [At: H X, 445 / Pl: ~ze / E: ger Liese] (Reg) Plantă ornamentală cu flori roșii sau roz, probabil mușcată (Pelargonium).

liză⁴ [At: DEX / Pl: ~ze / E: nct] Cărucior cu două roți, folosit în fabrici și în întreprinderile poligrafice, pentru transportul topurilor, baloturilor și sulurilor de hârtie.

liză² sf [At: DEX / Pl: ~ze / E: fr lyse] 1 Fenomen de dezintegrare a elementelor organice, țesuturi, celule, microbi, sub acțiunea agenților fizici, chimici sau biologici. 2 Diminuare treptată a intensității simptomelor unei boli.

-liză³ [At: DEX / E: fr -lyse, it -lisi] Element secund de compunere savantă cu sensurile: 1 Soluție. 2 Descompunere. 3 Separare. 4 Distrugere.

lizi²- [At: DN³ / E: fr lysis] Element prim de compunere savantă cu sensurile: 1 Dizolvare. 2 Disociere.

LIZĂ s.f. 1. Fenomenul de dezintegrare a elementelor organice (țesuturi, celule, microbi) sub acțiunea agenților fizici, chimici sau biologici. 2. Diminuarea treptată a intensității simptomelor unei boli. // -liză – element secund de compunere savantă, cu semnificația „soluție”, „descompunere”, „separare”, „distrugere”. [< fr. lyse, it. lisi, cf. gr. lysis – dizolvare].

LIZI- Element prim de compunere savantă, cu semnificația „dizolvare”, „disociere”. [< fr. lysis].

LIZĂ¹ s. f. 1. dezintegrare a elementelor organice (țesuturi, celule, microbi) sub acțiunea agenților fizici, chimici sau biologici. 2. diminuare treptată a intensității simptomelor unei boli. (< fr. lyse, gr. lysis)

-LIZĂ² elem. lizi-.

LIZI-/LIZO-, -LIZĂ elem. „disociere, dizolvare, disoluție”. (< fr. lysi-, lyso-, – lyse, cf. gr. lysis)

LIZO- elem. lizi-.

liza vb., ind. prez. 3 sg. lizează

liză (reg.) s. f., g.-d. art. lizei; pl. lize

liză s. f., g.-d. art. lizei; pl. lize

liză (dezintegrare; cărucior) s. f., g.-d. art. lizei; pl. lize

LISI-, v. LIZI-.

-LIZĂ „dizolvare, distrugere”. ◊ gr. lysis „descompunere, dizolvare” > fr. -lyse, germ. id., engl. id. > rom. -liză.

LIZI- (LISI-) „disociere, disoluție”. ◊ gr. lysis, „desfacere, disociere” > fr. lysi-, germ. id., engl. id. rom. lizi- și lisi-. □ ~gen (v. -gen₁), adj., 1. adj., Care produce o disociere sau o distrugere a celulelor. 2. adj., (Despre o pungă sau lacună) Rezultat prin lichefierea celulelor secretoare din zona centrală; ~metru (v. -metru₁), s. n., instrument cu care se măsoară cantitatea de apă de ploaie infiltrată în sol.

LIZO- (LISO-) „distrugere, descompunere”. ◊ gr. lysis „desfacere, disoluție” > fr. lyso-, germ. id. engl. id. > rom. lizo- și liso-. □ ~genie (v. -genie₁), s. f., 1. Însușire a unor bacterii de a purta profag, pe cromozom și de a elibera bacteriofagi. 2. Relație dintre un virus și bacteria-gazdă; ~tipie (v. -tipie), s. f., identificare și clasificare a bacteriilor în funcție de sensibilitatea lor în raport cu un bacteriofag; ~zimă (v. -zim), s. f., enzimă cristalizabilă, prezentă în țesuturile animale, cu proprietăți bacteriolitice; ~zomi (v. -zom), s. m. pl., particule granulare sau veziculare, prezente în secrețiile țesuturilor mamiferelor, cu proprietăți bacteriolitice.

Liza v. Elisaveta 3, a.