LARI s. m. pl. Nume dat în mitologia romană unor divinități considerate a fi ocrotitoarele casei și ale familiei. – Din lat. Lar, Laris.

LARI s. m. pl. Nume dat în mitologia romană unor divinități considerate a fi ocrotitoarele casei și familiei. V. penați. A simbolizat el însuși cu prisos, în forma clasică pe care a dat-o acestui templu elin și latin, care trebuie să fie tendința culturală a țării noastre... și care anume îi sînt zeii lari. MACEDONSKI, O. IV 127.

LARI s.m.pl. (La romani) Zei protectori ai casei și ai familiei. [Sg. lar. / < lat. lares < cuv. etrusc].

LARI s. m. pl. (mit.) zei protectori ai casei și familiei la romani. (< lat. lares)

LAR, lari, s. m. 1. Divinitate în mitologia romană, considerată a fi protector al casei și al familiei. 2. Fig. Cămin, casă (părintească). – Din lat. Lar, Laris.

lar² sm [At: LM / Pl: ~i / E: lat larus] (Rar) Pescăruș.

lar¹ sm [At: PLEȘOIANU, C. / Pl: ~i, (înv) ~es / E: lat lar, -is cf fr lares] 1 (Ant; mpl) Divinități protectoare ale casei și ale familiei, venerate de romani sub formă de statui. 2 (Fig) Casă părintească.

lare sf [At: POLIZU / Pl: (rar) lări / E: la] (Pop) Spălare.

LAR s. m. maimuță arboricolă din sud-estul Asiei, cu mâini lungi, albe. (< germ. Lar)

lar m. numele zeului domestic, la Romani; pl. lari, fig. casa, locuința.

1) lar (ngr. și vgr. láros, lat. lărus). Un fel de pasăre care prinde pește zburînd pe deasupra apelor: un stol de larĭ albĭ (Vlah. Rom. Pit. Ins. Șerp. 63). V. gĭușcă. goeland.

2) *lar m. (lat. lar, láris, de la un cuv. etrusc care însemna „șef”). Numele zeilor protectorĭ aĭ vetreĭ domestice la Romanĭ. Pl. Fig. Casa părintească saŭ casa ta, domiciliu: a-țĭ revedea lariĭ tăĭ. V. penațĭ.

lari s. m. pl.

lar s. m., pl. lari

!lar s. m., pl. lari

LARI- „pescăruș”. ◊ L. larus, i „pescăruș” > fr. lari- > rom. lari-. □ ~forme (v. -form), s. f. pl., ordin de păsări acvatice palmipede, avînd ca reprezentant pescărușul.^[1]

Lari = Lares.

lari s. m. pl. (La romani) Divinități protectoare ale familiei și casei. Întruchipau sufletele strămoșilor morți care vegheau asupra urmașilor. ◊ Larii răspântiilor (lares compitali) = zeități romane protectoare ale răspântiilor, în cinstea cărora se organizau sărbători la răscrucile drumurilor. – Din lat. lares.

LARI (< lat.) s. m. pl. (În mitologia romană) Divinități protectoare ale familiei și căminului, ca și penații, manii și geniile (II); întruchipau sufletele strămoșilor morți care vegheau asupra urmașilor. Potrivit mitului inițial, au existat doi zei lari, fii gemeni ai nimfei Lara și ai zeului Mercur.

la’re! expr. la revedere!

lari s.m. fig. casă părintească (v. casă¹). După ani de peregrinări, s-a întors la lari.

lar, interj. – v. ler.