junime

  • 1. Totalitate a junilor (dintr-o țară sau dintr-o localitate).
    surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC NODEX învechit sinonime: tineret tinerime 3 exemple
    exemple
    • Mișcarea literară ce s-a produs în junime de cîțiva ani încoa. MACEDONSKI, O. IV 3.
      surse: DLRLC
    • Junime scumpă, frumoasă auroră A patriei romîne. EMINESCU, O. IV 56.
      surse: DLRLC
    • Este o junime unită și bravă care veghează cu un devotament nemărginit patria în pericol. BOLINTINEANU, O. 248.
      surse: DLRLC

etimologie:

  • June + sufix -ime.
    surse: DEX '09 DEX '98 NODEX

4 definiții

junime f. 1. tinerime; 2. numele unei societăți literare, înființată la Iași în 1867, transformată apoi în partidul politic junimist.

* juníme f. (d. june). Poet saŭ iron. Tinerime.


Definiții din dicționare specializate

Aceste definiții pot explica numai anumite înțelesuri ale cuvintelor.

JUNIMEA, societate literară românească, inițiată de Petre P. Carp, Titu Maiorescu, Theodor Rosetti, Vasile Pogor și Iacob Negruzzi la Iași, în 1863-1864. Și-a desfășurat activitatea prin ședințe literare săptămânale, prelegeri publice, cu mijloace de formare a unui orizont larg științific și de educare estetică, și prin revista „Convorbiri literare”, mai întâi la Iași, apoi, din 1885, până la încetarea activității, în 1944, la București. A promovat o literatură de valoare, subliniind rolul factorului estetic în producerea și aprecierea operei de artă, a trezit și a impus spiritul critic în cultura română, combătând pseudocultura, superficialitatea, impostura, introducând o direcție nouă în gândirea și literatura română. S-a pronunțat în problemele limbii și ortografiei (în special Maiorescu), pledând pentru cultivarea unei limbi eliberate de exagerări puriste sau diverse mode (ex. italienismul), pentru îmbogățirea și modernizarea limbii literare. A încurajat, deopotrivă, istoria, filologia, geografia, acordându-le spații largi în „Convorbiri literare”, mai ales în perioada bucureșteană, J., și în special mentorul ei spiritual, T. Maiorescu, au avut merite în afirmarea clasicilor literaturii române: M. Eminescu, I. Creangă, I.L. Caragiale, I. Slavici. Conservatori moderați, adepți ai unui liberalism moderat, unii dintre Conducătorii J. (T. Maiorescu, Petre P. Carp ș.a.) au creat (1881), pe plan politic, în cadrul Partidului Conservator, o grupare distinctă – junimiștii.

JUNIMEA ROMÂNĂ, revistă editată la Paris, lunar, de societatea „Junimea română” (mai-iun. 1851). A militat pentru unirea Principatelor și pentru egalitatea în drepturi a cetățenilor.

Intrare: junime

Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular junime junimea
plural junimi junimile
genitiv-dativ singular junimi junimii
plural junimi junimilor
vocativ singular
plural
Intrare: Junimea
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular Junimea
plural
genitiv-dativ singular Junimii
plural
vocativ singular
plural

9 definiții încorporate

Aceste definiții sunt deja încorporate în filele „rezultate” și „declinări”. Le prezentăm pentru edificare.

*Junímea (societate literară) s. propriu f., g.-d. Junímii

JUNÍME s. f. (Înv.) Tinerime, tineret. ♦ Tinerețe. – June + suf. -ime.

JUNÍME, junimi, s. f. (Înv.) Tinerime, tineret. ♦ Tinerețe. – June + suf. -ime.

JUNÍME, junimi, s. f. (Învechit) Tinerime, tineret. Mișcarea literară ce s-a produs în junime de cîțiva ani încoa. MACEDONSKI, O. IV 3. Junime scumpă, frumoasă auroră A patriei romîne. EMINESCU, O. IV 56. Este o junime unită și bravă care veghează cu un devotament nemărginit patria în pericol. BOLINTINEANU, O. 248.

*juníme (tineret) (înv.) s. f., g.-d. art. junímii

juníme s. f., g.-d. art. junímii; pl. juními

JUNÍME s. v. tineret, tinerime.

JUNÍME ~i f. înv. Totalitate a junilor (dintr-o țară sau dintr-o localitate); tineret. [G.-D. junimii] /june + suf. ~ime


Definiții din dicționare specializate

Aceste definiții pot explica numai anumite înțelesuri ale cuvintelor.

juníme s. v. TINERET. TINERIME.