3 intrări

18 definiții


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

Jianu m. faimos haiduc oltean sub Caragea-Vodă, trecu la urmă în tabăra lui Tudor și își sfârși zilele la Târgoviște, iertat de stăpânire.

JIÁN, -Ă, jieni, -e, s. m., s. f. 1. S. m. și f. Locuitor din regiunea Jiului. 2. S. f. art. Dans popular românesc cu mișcare vioaie, răspândit în jurul Sibiului și în nordul Olteniei; melodie după care se execută acest dans; jieneasca, jianca. [Pr.: ji-an] – Jiu (n. pr.) + suf. -an.

jian2, ~ă [At: H II, 14 / P: ji-an / Pl: jieni, jiene / E: Jiu + -an] 1 sfa Dans popular românesc cu mișcare vioaie, răspândit în jurul Sibiului și în nordul Olteniei. 2 sfa Melodie după care se execută jiana (1). 3 sfa (Olt; Mun) Horă nedefinită mai îndeaproape Si: jianca (3), jieneasca (1). 4 sfa Melodie după care se execută jiana (3) Si: jianca (4), jieneasca (2). 5 smf Locuitor din regiunea Jiului. 6-7 smf, a (Persoană) care este originară din zona Jiului.

jian1 sm [At: JIPESCU, O. 91/5 / P: ji-an / Pl: (nob) ~i / E: Jianu] (Olt; Mun) Cântec popular avându-l ca personaj principal pe haiducul Iancu Jianu.

JIÁN, -Ă, jieni, -e, subst. 1. S. m. și f. Locuitor din regiunea Jiului. 2. S. f. art. Dans popular românesc cu mișcare vioaie, răspândit în jurul Sibiului și în nordul Olteniei; melodie după care se execută acest dans; jieneasca, jianca. [Pr.: ji-an] – Jiu (n. pr.) + suf. -an.

Jieni n. pl. locuitori din valea Jiului.


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

jián (locuitor) (ji-an) s. m., pl. jiéni (-ji-eni)

!jiánul (dans) (ji-a-) s. m. art., neart. jián

jián (locuitor) s. m., pl. jiéni

jiánul (melodie, dans) s. m. art. (sil. ji-a-)


Dicționare specializate

Aceste definiții explică de obicei numai înțelesuri specializate ale cuvintelor.

jiánu s.m. (reg.) 1. numele unui cântec popular. 2. numele unei hore.


Dicționare enciclopedice

Definiții enciclopedice

JIANU, Vasile (1904-1968, n. Iasi), flautist român. Prof. univ. la București. Fondatorul școlii moderne de flaut în România. Interpret virtuoz al repertoriului concertistic și cameral.

JIANU, Amza (1881-1962, n. Fălcoiu, jud. Olt), medic român. Prof. univ. la București și Iași. Cercetări în chirurgia gastrică, a vezicii urinare, a rinichilor, în esofagoplastie etc. Contribuții la chirurgia cerebrală și la perfecționarea aparaturii ortopedice.

JIANU, Ioan Ghiță (Iancu) (1880-1972, n. Turnu Severin), medic român. Prof. univ. la București. Contribuții la chirurgia vasculară, în autoplastii, heterogrefe, esofagoplastii și ureteroplastii.

JIANU, Ionel (1905-1993), publicist și critic de artă român. Stabilit la Paris (1961). Prof. univ. la Paris. A înființat (1961) și a condus Editura „Avted”. Lucrări monografice despre pictura și sculptura românească („Lea Maîtres de la Peinture Roumaine au XX-ème siècle”), dar s-a aplecat în mod deosebit asupra operei lui Brâncuși („Temoignages sur Brâncuși”, în colab. cu M. Eliade și P. Comarnescu, „Introduction à la sculpture de Brâncuși”, în colab. cu C. Noica). Studii asupra sculpturii moderne („La sculpture moderne en France depuis 1950”). Antologii. Albume.

JIANU, Iancu, haiduc român. Participant la Revoluția din 1821. A haiducit timp de șapte ani în Oltenia. Erou al mai multor cântece populare.

JIANU < n. de apartenență locală < Jiu, rîul. În afară de numele familiei oltene a Jienilor (Î Div), apar omonime în Moldova, fără legătură cu Jiul oltean, 1. Jian, Alex. (Băl IV, V); Jiianul, munt. (16 B III. 2. Jienița, Safta (ib.). 3. Jiianca f, sora lui Piscul, mold., 1636 apr, 4. 4. Jienescu act. Cf. Jiescu (17 B II).

IANCU JIANU, com. în jud, Olt; 4.640 loc. (1998). Expl. de petrol. Centru pomicol și viticol. Bisericile Sf. Parascheva, ctitorie din 1529 a familiei Buzescu (cu picturi murale de la începutul sec. 18) și Sf. Dumitru (1900), în satul Iancu Jianu.

Intrare: Jianu
Jianu nume propriu
nume propriu (I3)
  • Jianu
Intrare: jian
  • silabație: ji-an info
substantiv masculin (M23)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • jian
  • jianul
  • jianu‑
plural
  • jieni
  • jienii
genitiv-dativ singular
  • jian
  • jianului
plural
  • jieni
  • jienilor
vocativ singular
  • jianule
  • jiene
plural
  • jienilor
Intrare: jianul
  • silabație: ji-an info
substantiv masculin (M23)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • jian
  • jianul
  • jianu‑
plural
  • jieni
  • jienii
genitiv-dativ singular
  • jian
  • jianului
plural
  • jieni
  • jienilor
vocativ singular
  • jianule
  • jiene
plural
  • jienilor
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

jian jiană

  • 1. Locuitor din regiunea Jiului.
    surse: DEX '09 DEX '98

etimologie:

jianul jian (numai) singular regional

  • 1. Numele unui cântec popular.
    surse: DAR
  • 2. Numele unei hore.
    surse: DAR

etimologie: