3 intrări

10 definiții


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

icos sn [At: MINEIUL (1766) 42/2 / A și: icos / Pl: ~e / E: ngr ίχχος] Cântare bisericească la slujba utreniei.

ÍCOS, icose, s. n. Cântare bisericească la slujba utreniei. [Acc. și: icós.Pl. și: icoase] – Din ngr. íkos.

ÍCOS, icose, s. n. Cântare bisericească la slujba utreniei [Acc. și: icós, pl. icoase] – Din ngr. íkos

ícos n., pl. e, ca ifos, ifose (vsl. ikosŭ, d. mgr. ikos, vgr. oîkos). Un fel de cîntec bisericesc care se cîntă după condac. Carte care cuprinde asemenea cîntece. – Și icós, pl. icoase (Sămăn. IV, 415).


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

ícos/icós s. n., pl. ícose/icoáse


Dicționare etimologice

Se explică etimologiile cuvintelor sau familiilor de cuvinte.

ícos (icoáse), s. n. – Cîntare bisericească, în ritm de imn. Ngr. οἶϰος, în parte prin intermediul sl. ikosŭ. Sec. XVIII.


Dicționare specializate

Aceste definiții explică de obicei numai înțelesuri specializate ale cuvintelor.

icos (< gr. οῖϰος [oikos], „casă”, „cameră”. Influență din lb. ebr., unde „casă” însemna și „poezie”, „cântare”; cf. it. stanza), una dintre strofele condacului* sau canonului (2), ce descrie caracterul sărbătorii mai pe larg decât condacul – fiind una dintre cele două strofe rămase în acesta – și se găsește în cărțile de cult intercalat printre catisme*, la sfârșitul odei (3) a șasea între condac și sinaxar* și, uneori, după oda a treia. Cel mai mare număr de i. se află în imnul acatist*.

ICOS-, v. ICOSI-.~andrie (v. -andrie), s. f., grup de plante cu flori hermafrodite, avînd peste 20 de stamine inserate pe caliciu; ~andru (v. -andru), adj., cu 20 de stamine.


Dicționare enciclopedice

Definiții enciclopedice

ícos s. n. Imn bisericesc care se cântă la utrenie, asemănător cu condacul, dar mai dezvoltat, compus pentru prima dată de Roman Melodul în sec. 5 d. Hr. [Acc. și: icós] – Din sl. ikosŭ (< gr. oikos).

Intrare: icos (pl. icoase)
icos (pl. icoase) substantiv neutru
substantiv neutru (N12)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • icos
  • icosul
  • icosu‑
plural
  • icoase
  • icoasele
genitiv-dativ singular
  • icos
  • icosului
plural
  • icoase
  • icoaselor
vocativ singular
plural
Intrare: icos (pl. icose)
icos (pl. icose) substantiv neutru
substantiv neutru (N1)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • icos
  • icosul
  • icosu‑
plural
  • icose
  • icosele
genitiv-dativ singular
  • icos
  • icosului
plural
  • icose
  • icoselor
vocativ singular
plural
Intrare: icos (pref.)
icos (pref.)
prefix (I7-P)
  • icos
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)