3 intrări

17 definiții

din care

Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

HUZUR s. n. Trai comod și lipsit de griji; p. ext. viață de trândăvie și de îmbuibare. – Din tc. hūzur.

HUZUR s. n. Trai comod și lipsit de griji; p. ext. viață de trândăvie și de îmbuibare. – Din tc. hūzur.

huzăr sm [At: COMAN, GL. / V: ~zur / Pl: ~i / E: ucr зхуер] (Reg) 1 Butuc gros de la baza copacului, din care se fac răzlogi de gard. 2 Parte de sub legătură a snopului. 3 Parte posterioară a plutei. 4 (Fig) Parte posterioară a omului.

huzur1 sn [At: COSTINESCU / Pl: ~uri / E: tc hüzur] 1 Trai comod și lipsit de griji. 2 (Pex) Viață de trândăvie și de îmbuibare. 3 (Pex) Viață plină de desfătări.

HUZUR s. n. Trai comod și lipsit de griji; viață de trîndăvie și de belșug, în care se lăfăiesc cei ce nu muncesc, paraziții, exploatatorii. Voi luptați pentru desființarea huzurului... și boierilor nu le convine. CAMILAR, N. I 394. Te-ai pomenit în huzur și-n răsfăț, de cum ai deschis ochii. VLAHUȚĂ, O. A. II 280. Trăia acuma Negoiță în huzur, ce cu gîndul nu gîndise. CARAGIALE, S. N. 53.

HUZUR n. 1) Trai îmbelșugat și lipsit de griji; lăfăială; răsfăț. 2) Viață inactivă, lipsită de activitate; lenevie; trândăvie. /<turc. huzur

huzur n. Mold. tihnă, vieață comodă: trăiam greu, dar în oarecare huzur AL. [Turc. HUZUR, liniște, odihnă].

huzúr n., pl. urĭ (turc. [d. ar.] huzur, liniște, repaus, fericire; ngr. huzúri, sîrb. uzur). Timp cînd n’aĭ nevoĭe să munceștĭ și eștĭ fericit. V. rahat.

Dicționare morfologice

Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).

Dicționare relaționale

Indică relații între cuvinte (sinonime, antonime).

HUZUR s. 1. lăfăire. 2. îmbuibare.

HUZUR s. 1. lăfăire. 2. îmbuibare.

Dicționare etimologice

Explică etimologiile cuvintelor sau familiilor de cuvinte.

huzăr (huzări), s. m. – (Bucov.) Parte de jos a trunchiului unui copac, ciot. Rut. huzer (DAR).

huzur (-ruri), s. n. – Bunăstare, trai comod, lipsă de griji. – Mr. huzure. Tc. huzur (Șeineanu, II, 217; Roesler 606; Lokotsch 877; Ronzevalle 81), cg. ngr. χουζούρι. – Der. huzuri, vb. (a trăi comod, în belșug și trîndăvie).

Dicționare specializate

Explică înțelesuri specializate ale cuvintelor.

huzăr, huzări, s.m. (reg.) butuc gros la un capăt (partea dinspre rădăcină); partea unui snop de la legătoare în jos.

Dicționare enciclopedice

Definiții enciclopedice

HUZURU, Dinu (AO XVII 327); Huzuriu, D-tru, 1750 (AO XVI 326), < subst. huzur.

Intrare: Huzuru
Huzuru nume propriu
nume propriu (I3)
  • Huzuru
Intrare: huzăr
substantiv masculin (M1)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • huzăr
  • huzărul
  • huzăru‑
plural
  • huzări
  • huzării
genitiv-dativ singular
  • huzăr
  • huzărului
plural
  • huzări
  • huzărilor
vocativ singular
plural
huzur (s.m.) substantiv masculin
substantiv masculin (M1)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • huzur
  • huzurul
  • huzuru‑
plural
  • huzuri
  • huzurii
genitiv-dativ singular
  • huzur
  • huzurului
plural
  • huzuri
  • huzurilor
vocativ singular
plural
Intrare: huzur
substantiv neutru (N29)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • huzur
  • huzurul
  • huzuru‑
plural
genitiv-dativ singular
  • huzur
  • huzurului
plural
vocativ singular
plural
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

huzursubstantiv neutru

  • 1. Trai comod și lipsit de griji. DEX '09 DEX '98 DLRLC
    • format_quote Voi luptați pentru desființarea huzurului... și boierilor nu le convine. CAMILAR, N. I 394. DLRLC
    • format_quote Te-ai pomenit în huzur și-n răsfăț, de cum ai deschis ochii. VLAHUȚĂ, O. A. II 280. DLRLC
    • format_quote Trăia acuma Negoiță în huzur, ce cu gîndul nu gîndise. CARAGIALE, S. N. 53. DLRLC
etimologie:

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.