2 intrări

9 definiții


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

HORNÉȚ, hornețe, s. n. (Reg.) Diminutiv al lui horn; coș (la o casă). – Horn + suf. -eț.

HORNÉȚ, hornețe, s. n. (Reg.) Diminutiv al lui horn; coș (la o casă). – Horn + suf. -eț.

horneț sn [At: SBIERA, P. 250 / V: ~eață sf, urneață sf / Pl: ~e / E: horn + -eț] 1-10 (Șhp) Hornuț (1-10).

HORNÉȚ, hornețe, s. n. (Regional) Coș (8). Ninsese atîta cît... abia hornețele mai sta în afară. SBIERA, P. 250.


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

hornéț (reg.) s. n., pl. hornéțe


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

HORNÉȚ s. v. cămin, coș, horn.


Dicționare specializate

Aceste definiții explică de obicei numai înțelesuri specializate ale cuvintelor.

hornéț, horneți, s.m. – (reg.) Cucuvea (ALR, cf. Farcaș, 2009: 59). ♦ (top.) Horneț, localitate în Maramureșul din dreapta Tisei (Filipașcu, 1940). – Din horn (< ucr. horn) + suf. - (MDA).


Dicționare enciclopedice

Definiții enciclopedice

HORNET, Theodor J. (1903-1982, n. Brăila), neurolog român. Lucrări privind histochimia enzimelor neurotrope și mecanismele nervoase ale declanșării bolilor cerebrovasculare.

Intrare: Hornet
Hornet
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
Intrare: horneț
substantiv neutru (N1)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • horneț
  • hornețul
  • hornețu‑
plural
  • hornețe
  • hornețele
genitiv-dativ singular
  • horneț
  • hornețului
plural
  • hornețe
  • hornețelor
vocativ singular
plural
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

horneț

etimologie:

  • Horn + sufix -eț.
    surse: DEX '98 DEX '09