HARPIE, harpii, s. f. 1. (În mitologia greacă) Monstru fabulos, reprezentat sub forma unei femei înaripate, cu trup și cu gheare de vultur, personificând furtunile și moartea. ♦ Fig. Femeie hrăpăreață, arțăgoasă și rea; zgripțuroaică. 2. Specie de vultur din America de Sud. [Acc. și: harpie] – Din fr. harpie.

harpie sf [At: DA ms / P: ~pi-e / A și: harpie / Pl: ~ii / E: fr harpie] 1 (Mit) Monstru fabulos, reprezentat sub forma unei femei înaripate, cu trup și cu gheare de vultur, personificând furtunile și moartea. 2 (Fig) Femeie hrăpăreață și rea Si: zgripțuroaică. 3 Specie de vultur din America de Sud și Centrală, care trăiește în pădurile din apropierea apelor.

HARPIE, harpii, s. f. 1. (În mitologia greacă) Monstru fabulos, reprezentat sub forma unei femei înaripate, cu trup și cu gheare de vultur, personificând furtunile și moartea. ♦ Fig. Femeie hrăpăreață, arțăgoasă și rea; zgripțuroaică. 2. Specie de vultur din America de Sud. [Acc. și: harpie] – Din fr. harpie.

HARPIE, harpii, s. f. 1. (În mitologia greacă) Monstru imaginat în forma unei femei înaripate, cu trup și cu gheare de vultur, personificînd furtunile și moartea. 2. Fig. Femeie hrăpăreață, foarte rea și arțăgoasă; zgripțoroaică. – Pronunțat: -pi-e.

HARPIE s.f. 1. Monstru înaripat cu chip de femeie și cu corp de pasăre de pradă. 2. (Fig.) Femeie rea, arțăgoasă și hrăpăreață. 3. Specie de vultur din America de Sud. [Gen. -iei. / cf. fr. harpie, lat., gr. harpya].

HARPIE / HARPIE s. f. 1. (mit.) monstru cu corp și cap de femeie, cu aripi de pasăre și gheare de leu. 2. (fig.) femeie rea, arțăgoasă și hrăpăreață. 3. specie de vultur din America de Sud și Centrală, răpitor puternic și feroce, care trăiește în pădurile din vecinătatea apelor. (< fr. harpie)

HARPIE ~i f. 1) (în mitologia greacă) Monstru fabulos închipuit cu cap de femeie, cu trup și gheare de vultur, care personifică furtuna și moartea. 2) fig. fam. Femeie bătrână, urâtă și lacomă; zgripțuroaică. 3) zool. Vultur mare care trăiește în America de Sud. [G.-D. harpiei; Acc. și harpie] /<fr. harpie

Harpie f. Mit. monstru fabulos cu fața de femeie și cu capul de pasăre răpitoare: luat vârtej în goana Harpiilor grozave AL.

*hárpie f. (vgr. ῾árpyia, d. ῾arpázo, răpesc. V. grăbesc). Mit. Un monstru în formă de pasăre răpitoare cu fața de femeĭe. Fig. Persoană rapace, femeĭe foarte rea. Zool. Un fel de vultur din America de Sud.

*Harpii (divinități) s. propriu f. pl., art. Harpiile (-pi-i-)

harpie (femeie rea; pasăre; monstru mitologic) (desp. -pi-e) s. f., art. harpia (desp. -pi-a), g.-d. art. harpiei; pl. harpii, art. harpiile (desp. -pi-i-)

!harpie (monstru, femeie rea, pasăre) (-pi-e) s. f., art. harpia (-pi-a), g.-d. art. harpiei; pl. harpii, art. harpiile (-pi-i-)

harpie/harpie s. f., art. harpia/harpia, g.-d. art. harpiei/harpiei; pl. harpii/harpii

harpie

Harpii = Harpyae.

HARPII (în mitologia greacă), divinități răufăcătoare. Fiicele lui Thaumas și ale oceanidei Electra, trei la număr (Aelo, Celeno și Ocipete). Înfățișate ca monștri feminini înaripați sau ca păsări de pradă cu cap de femeie. La Homer, apar ca personificări ale vârtejurilor și uraganelor. ♦ Fig. (La sg.) Femeie hrăpăreață, arțăgoasă și rea.