4 intrări

15 definiții


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

hem2 sn [At: DA ms / Pl: ~uri / E: fr hem] 1 Materie colorantă din componența hemoglobinei. 2 Nucleu al hemoglobinei și al altor pigmenți respiratori celulari, de care se leagă un ion de fier.

hem1 c [At: ISPIRESCU, ap. TDRG / E: bg хем] (Îvp; rep) 1 Și... și... 2 Ori... ori... 3 Când... când...

HEM, hemuri, s. n. Nucleu al hemoglobinei și al altor pigmenți respiratori celulari, de care se leagă un ion de fier. – Din fr. hème.

HEM, hemuri, s. n. Nucleu al hemoglobinei și al altor pigmenți respiratori celulari, de care se leagă un ion de fier. – Din fr. hème.

HEM s.n. Materie colorantă care intră în compoziția hemoglobinei. [< fr. hème, cf. gr. haima – sânge].

HEM1 s. n. compus organic care intră în compoziția hemoglobinei, substanța colorantă din globulele roșii. (< fr. hème)

HEM ~uri n. Substanță care se află în hemoglobină, dând culoare globulelor roșii. /<fr. hème

HEM2(O)- /HEMAT(O)-, -EMÍE elem. „sânge, hematii, hemoglobină”. (< fr. hém/o/-, hémat/o/-, -hémie, cf. gr. haima, -tos)


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.


Dicționare etimologice

Se explică etimologiile cuvintelor sau familiilor de cuvinte.

hem conj. – Se folosește în formă reduplicată, pentru a indica o alternanță; fie-fie, sau-sau. Bg. hem (DAR).


Dicționare specializate

Aceste definiții explică de obicei numai înțelesuri specializate ale cuvintelor.

hem conj. și adv. (înv.) sau, fie, fie; tot.

HEM-, v. HEMO-.~angiectazie (v. angi/o-, v. -ectazie), s. f., stare de dilatație a vaselor sanguine; ~artroză (v. -artroză), s. f., acumulare patologică de sînge în articulații; ~oftalmie (v. -oftalmie), s. f., hemoragie în corpul vitros.

Intrare: hem (conj.)
hem2 (conj.) conjuncție
conjuncție (I11)
  • hem
Intrare: hem (interj.)
hem3 (interj.) interjecție
interjecție (I10)
  • hem
Intrare: hem (pref.)
hem (pref.)
prefix (I7-P)
  • hem
Intrare: hem (s.n.)
hem1 (s.n.) substantiv neutru
substantiv neutru (N24)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • hem
  • hemul
  • hemu‑
plural
  • hemuri
  • hemurile
genitiv-dativ singular
  • hem
  • hemului
plural
  • hemuri
  • hemurilor
vocativ singular
plural
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

hem (s.n.)

  • 1. Nucleu al hemoglobinei și al altor pigmenți respiratori celulari, de care se leagă un ion de fier.
    surse: DEX '09 DEX '98 DN

etimologie: