opțiuni
  • info

2 intrări

15 definiții

din care

Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

GROF, grofi, s. m. (Reg.) Titlu de conte purtat în trecut de mari latifundiari din Ungaria. – Din magh. grof.

grof sm [At: ANON. CAR. / Pl: ~i / E: mg gróf] (Trs) 1 Mare latifundiar maghiar având titlul de conte. 2 (În basme) Boier (mare). 3 (Îe) A trăi ca un ~ A trăi bine, în bunăstare.

GROF, grofi, s. m. (Reg.) Mare latifundiar maghiar[1] (având titlul de conte). – Din magh. grof.

  1. Observație interesantă: GROFUL e doar maghiar, iar GROFOAIA poate fi și germană !! — gall

GROF, grofi, s. m. (În trecut) Termen cu care erau desemnați marii latifundiari maghiari. Gospodăria colectivă s-a înjghebat pe domeniul unui vechi castel de grofi. CONTEMPORANUL, S. II, 1949, nr. 164, 6/2. Țăranii unguri s-au unit cu țăranii romîni și împreună au început să pedepsească pe grofi. IST. R.P.R. 275.

GROF ~i m. (în trecut în Austro-Ungaria) Titlu purtat de marii latifundiari. /<ung. grof

GROF s. m. (Ban., Trans. SE) Conte. C: Grof. Comes liber. AC, 341. Comes. Groff. Nacságos. LEX. MARS., 194; cf. TEMPEA, apud.TEW. // A: O samă să ducă pre Tiuckel grof să-l puie craiu. NECULCE. B: Maximilian, pre un cal, au scăpat la Casa cu cîțiva grofi. R. POPESCU. Etimologie: magh. groff.

grof m. conte ungur: toți grofii și nemeșii din Sibiu OD. [Ung. GRÓF (din nemț. Graf)].

grof m. (ung. grof). Trans. Graf unguresc.

Dicționare morfologice

Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).

grof (reg.) s. m., pl. grofi

grof (reg.) s. m., pl. grofi

grof s. m., pl. grofi

Dicționare etimologice

Explică etimologiile cuvintelor sau familiilor de cuvinte.

grof (grofi), s. m. – Conte. Mag. gróf (DAR; Gáldi, Dict., 133). În Trans. Este dublet al lui graf, s. m. (conte), din germ. Graf. – Der. grofiță, s. f. (contesă, fiică de conte); grofoaie, s. f. (contesă, soție de conte); grofesc, adj. (de conte; domnesc0.

Dicționare specializate

Explică înțelesuri specializate ale cuvintelor.

grof, grofi, s.m. – (reg.) Nobil maghiar, proprietar de terenuri, cu titlul de conte: „Nu-mi dau mintea cât o port / De binele unui grof” (Bârlea, 1924, II: 265). ♦ (onom.) Grofu, poreclă în Rohia (Birdas,1994) și în Săpânța (ALRRM, 1969). – Din magh. gróf „conte” (DA, Galdi, cf. DER; DEX) < germ. Graf (Șăineanu).

grof, -i, s.m. – Nobil maghiar, proprietar de terenuri, cu titlul de conte: „Nu-mi dau mintea cât o port / De binele unui grof” (Bârlea 1924 II: 265). Grofu, poreclă în Rohia-Lăpuș (Birdas 1994); în Săpânța (ALR 1969). – Din magh. gróf (< germ. Graf).

Dicționare enciclopedice

Definiții enciclopedice

Grof, Groh, Grou, Grovu v. Gravu 4-6.

Intrare: Grof
nume propriu (I3)
  • Grof
Intrare: grof
substantiv masculin (M1)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • grof
  • groful
  • grofu‑
plural
  • grofi
  • grofii
genitiv-dativ singular
  • grof
  • grofului
plural
  • grofi
  • grofilor
vocativ singular
  • grofule
plural
  • grofilor
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

grof, grofisubstantiv masculin

  • 1. regional Titlu de conte purtat în trecut de mari latifundiari din Ungaria. DEX '09 DLRLC
    • format_quote Gospodăria colectivă s-a înjghebat pe domeniul unui vechi castel de grofi. CONTEMPORANUL, S. II, 1949, nr. 164, 6/2. DLRLC
    • format_quote Țăranii unguri s-au unit cu țăranii romîni și împreună au început să pedepsească pe grofi. IST. R.P.R. 275. DLRLC
etimologie:

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.