grof, grofi, s.m. – (reg.) Nobil maghiar, proprietar de terenuri, cu titlul de conte: „Nu-mi dau mintea cât o port / De binele unui grof” (Bârlea, 1924, II: 265). ♦ (onom.) Grofu, poreclă în Rohia (Birdas,1994) și în Săpânța (ALRRM, 1969). – Din magh. gróf „conte” (DA, Galdi, cf. DER; DEX) < germ. Graf (Șăineanu).