3 intrări

24 de definiții (cel mult 20 afișate)

arată toate definițiile


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

GRÉBLĂ, greble, s. f. 1. Unealtă sau mașină agricolă cu ajutorul căreia se strâng paiele, fânul etc. sau cu care se mărunțesc bulgării de pământ, se nivelează solul etc. 2. Construcție orientată transversal pe un curs de apă, servind la oprirea buștenilor. – Din bg. greblo.

GRÉBLĂ, greble, s. f. 1. Unealtă sau mașină agricolă cu ajutorul căreia se strâng paiele, fânul etc. sau cu care se mărunțesc bulgării de pământ, se nivelează solul etc. 2. Construcție orientată transversal pe un curs de apă, servind la oprirea buștenilor. – Din bg. greblo.

greblă sf [At: ANON. CAR. / V: grăblea / Pl: ~le / E: bg гребло] 1 Unealtă sau mașină agricolă cu ajutorul căreia se strâng paiele, fânul etc. sau cu care se mărunțesc bulgării de pământ, se nivelează solul etc. 2 Construcție orientată transversal pe un curs de apă, servind la oprirea buștenilor.

GRÉBLĂ, greble, s. f. 1. Unealtă agricolă formată dintr-o coadă de lemn care are la un capăt o bară transversală cu dinți de oțel sau de lemn, cu ajutorul căreia se strîng paiele, cocenii, fînul de pe pămînt, se rîcîie sau se nivelează straturile etc. Vorbele cuvîntătorului se întruchipau în niște obraji urîți, cu guri largi, cu dinți ca dinții greblei. CAMILAR, TEM. 276. Îs bolnavă și mai moartă, Cînipa cade de coaptă. Ie tu coasa de-o cosește De boală mă mîntuiește Și ie grebla de-o adună Și de boală mă răzbună. ALECSANDRI, P. P. 310. ◊ Greblă mecanică = mașină agricolă folosită pentru adunatul fînului sau al spicelor, după cosit sau secerat, formată dintr-o serie de dinți de oțel susținuți de o bază metalică purtată de două roți și pusă în mișcare prin tracțiune animală sau mecanică. ◊ Expr. (În jargonul jucătorilor de cărți) A-și face mîna greblă = a aduna banii cîștigați de la ceilalți jucători (cu degetele încovoiate și depărtate puțin unul de altul). Își făcea mîna greblă ș-aduna mizele-n banc, c-o mișcare grațioasă, rotundă. VLAHUȚĂ, O. A. III 170. 2. Construcție transversală pe cursurile de apă, făcută pentru oprirea buștenilor transportați de rîu. N-aș putea spune că admirasem la greble clădirile imense și zbîrlite de trunchiuri, care în partea locului se cheamă plăvii. SADOVEANU, O. A. II 206. Mergeam cătră o greblă din susul apei... grebla este opritoarea buștenilor în vremea plutitului. id. V. F. 116.

GRÉBLĂ ~e f. Unealtă agricolă manuală constând dintr-o bară cu dinți de metal sau de lemn, fixată într-o coadă lungă de lemn și folosită pentru a aduna ceva (paie, fân, gunoaie etc.) de pe o suprafață sau pentru a nivela pământul arat sau săpat. * ~ mecanică mașină agricolă pentru strânsul cerealelor cosite. /<bulg. greblo

greblă unealtă dințată: de strâns paie, coceni. [Serb. GREBLĬE].

gréblă f., pl. e (vsl. bg. greblo, greblă, vîslă; rus. grábli f. pl., greblă. V. grapă, grăbesc). Un instrument agricol ca un peptene mare (de fer saŭ lemn) cu coadă de lemn și întrebuințat la adunat fînu, la scos buruĭenele și la sfărămat bulgăriĭ de pămînt.

GREBLÁ, greblez, vb. I. Tranz. A aduna, a strânge ceva cu grebla; a lucra, a nivela un teren cu grebla. – Din greblă.

grebla vt [At: MARIAN, Î. 16 / Pzi: ~lez / E: derivat de la greblă[1]] 1 A lucra cu grebla. 2 A curăța un loc prin strângere cu grebla Si: (reg) a potoli, a netezi. corectată

  1. În original, greșit tipărit: greblá LauraGellner

GREBLÁ, greblez, vb. I. Tranz. A aduna, a strânge ceva cu grebla; a lucra, a nivela ceva cu grebla. – Din greblă.

GREBLÁ, greblez, vb. I. Tranz. A lucra (un teren) cu grebla; a face o lucrare cu grebla; a aduna, a strînge (fînul, paiele) cu grebla.

A GREBLÁ ~éz tranz. 1) (fin, paie, gunoaie etc.) A strânge cu grebla. 2) (pământul săpat sau arat) A nivela cu grebla. 3) depr. (părul) A descâlci și aranja cu pieptenele (sau cu degetele); a pieptăna. /Din greblă

grebléz v. tr. (d. greblă). Netezesc, curăț, sfărîm cu grebla.


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

gréblă (gre-blă) s. n., g.-d. art. gréblei; pl. gréble

gréblă s. f. (sil. -blă), g.-d. art. gréblei; pl. gréble

greblá (a ~) (gre-bla) vb., ind. prez. 3 grebleáză

greblá vb. (sil. -bla), ind. prez. 1 sg. grebléz, 3 sg. și pl. grebleáză; conj. prez. sg. și pl. grebléze


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

GREBLĂ s. (TEHN.) buhai, cîrlig, hreapcă, vergea, (reg.) crivea. (~ la coasă.)


Dicționare etimologice

Se explică etimologiile cuvintelor sau familiilor de cuvinte.

gréblă (gréble), s. f.1. Unealtă cu dinți (de lemn sau de fier) și cu coadă lungă pentru strîns fîn, paie etc. – 2. (Arg.) Pieptene. – Mr. griblă, megl. greblă. Bg. greblo (Cihac, II, 126; Conev 73) sau sb. grebla, grablje (Meyer 119; Skok 70), cf. alb. grambëlë; din sl. grabja „răpire” (Miklosich, Lexicon, 140), cf. grăbi.Der. grebla, vb. (a da cu grebla); grebleș, adj. (îndoit, încovoiat).

arată toate definițiile

Intrare: Greblă
Greblă nume propriu
nume propriu (I3)
  • Greblă
Intrare: greblă
  • silabație: gre-blă info
substantiv feminin (F1)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • greblă
  • grebla
plural
  • greble
  • greblele
genitiv-dativ singular
  • greble
  • greblei
plural
  • greble
  • greblelor
vocativ singular
plural
grăblea
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
Intrare: grebla
  • silabație: gre-bla info
verb (VT201)
Surse flexiune: DOR
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • grebla
  • greblare
  • greblat
  • greblatu‑
  • greblând
  • greblându‑
singular plural
  • greblea
  • greblați
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • greblez
(să)
  • greblez
  • greblam
  • greblai
  • greblasem
a II-a (tu)
  • greblezi
(să)
  • greblezi
  • greblai
  • greblași
  • greblaseși
a III-a (el, ea)
  • greblea
(să)
  • grebleze
  • grebla
  • greblă
  • greblase
plural I (noi)
  • greblăm
(să)
  • greblăm
  • greblam
  • greblarăm
  • greblaserăm
  • greblasem
a II-a (voi)
  • greblați
(să)
  • greblați
  • greblați
  • greblarăți
  • greblaserăți
  • greblaseți
a III-a (ei, ele)
  • greblea
(să)
  • grebleze
  • greblau
  • grebla
  • greblaseră
* formă nerecomandată sau greșită – (arată)
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

grebla

  • 1. A aduna, a strânge ceva cu grebla; a lucra, a nivela un teren cu grebla.
    surse: DEX '09 DLRLC

etimologie:

  • greblă
    surse: DEX '09 DEX '98

greblă grăblea

  • 1. Unealtă sau mașină agricolă cu ajutorul căreia se strâng paiele, fânul etc. sau cu care se mărunțesc bulgării de pământ, se nivelează solul etc.
    surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC attach_file 2 exemple
    exemple
    • Vorbele cuvîntătorului se întruchipau în niște obraji urîți, cu guri largi, cu dinți ca dinții greblei. CAMILAR, TEM. 276.
      surse: DLRLC
    • Îs bolnavă și mai moartă, Cînipa cade de coaptă. Ie tu coasa de-o cosește De boală mă mîntuiește Și ie grebla de-o adună Și de boală mă răzbună. ALECSANDRI, P. P. 310.
      surse: DLRLC
    • 1.1. Greblă mecanică = mașină agricolă folosită pentru adunatul fânului sau al spicelor, după cosit sau secerat, formată dintr-o serie de dinți de oțel susținuți de o bază metalică purtată de două roți și pusă în mișcare prin tracțiune animală sau mecanică.
      surse: DLRLC
    • 1.2. expresie jargon (În jargonul jucătorilor de cărți) A-și face mâna greblă = a aduna banii cîștigați de la ceilalți jucători (cu degetele încovoiate și depărtate puțin unul de altul).
      exemple
      • Își făcea mîna greblă ș-aduna mizele-n banc, c-o mișcare grațioasă, rotundă. VLAHUȚĂ, O. A. III 170.
        surse: DLRLC
  • 2. Construcție orientată transversal pe un curs de apă, servind la oprirea buștenilor.
    surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC attach_file 2 exemple
    exemple
    • N-aș putea spune că admirasem la greble clădirile imense și zbîrlite de trunchiuri, care în partea locului se cheamă plăvii. SADOVEANU, O. A. II 206.
      surse: DLRLC
    • Mergeam cătră o greblă din susul apei... grebla este opritoarea buștenilor în vremea plutitului. SADOVEANU, V. F. 116.
      surse: DLRLC

etimologie: