3 intrări

15 definiții


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

GÓMĂ1, gome, s. f. 1. Tumoare nodulară infecțioasă sau parazitară, care apare pe piele, în ficat etc. 2. Secreție mucilaginoasă produsă de unele plante sub acțiunea bacteriilor parazite. – Din fr. gomme.

GÓMĂ2 s. f. (Cu sens colectiv) Persoane care aparțin lumii elegante, societății cu pretenții de distincție; (fam.) eleganță excesivă, pretențioasă (în vestimentație). – Cf. gomă1.

GÓMĂ2 s. f. (Cu sens colectiv) Persoane care aparțin lumii elegante, societății cu pretenții de distincție; (fam.) eleganță excesivă, pretențioasă (în vestimentație). – Cf. gomă1.

go1 [At: DA ms / Pl: nct / E: ns, cf gomă1] (Rar) 1 sfp Persoane care aparțin unei societăți cu pretenții de distincție. 2 sf (Pgn) Comportare (sau atitudine) excesiv de protocolară. 3 sf (Îe) A face ~ A practica un formalism exagerat. 4 sf (Fam) Eleganță excesivă (în vestimentație).

go2 sf [At: DEX / Pl: ~e / E: fr gomme] 1 (Med) Tumoare cu aspect de noduli, de natură infecțioasă sau parazitară, care apare pe piele, ficat etc. 2 Secreție cu aspect vâscos produsă de unele plante sub acțiunea bacteriilor parazite.

GÓMĂ1, gome, s. f. 1. Tumoare cu aspect de noduli, de natură infecțioasă sau parazitară, care apare pe piele, ficat etc. 2. Secreție cu aspect vâscos produsă de unele plante sub acțiunea bacteriilor parazite. – Din fr. gomme.

GÓMĂ s.f. (Biol.) 1. Formație patologică nodulară de origine infecțioasă sau parazitară (mai ales luetică). 2. Substanță vâscoasă produsă de unele plante sub acțiunea anumitor bacterii. 3. (Fig.) Înfumurare, îngâmfare; snobism. [< fr. gomme, cf. gr. gomos – încărcătură].

GÓMĂ s. f. 1. formație patologică nodulară de origine infecțioasă sau parazitară (luetică). 2. substanță vâscoasă produsă de unele plante sub acțiunea anumitor bacterii. 3. (fam.) eleganță exagerată, pretențioasă (în vestimentație); snobism. (< fr. gomme)

GÓMĂ f. fam. Eleganță excesivă (și ridicolă). /<fr. gomme

*gómă f., pl. e (fr. gomme, 1. gumă, 2. cleĭ, 3. clasa gomoșilor. V. gumă. Fam. Clasa gomoșilor. A face gomă, a face pe gomosu.


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

gómă1 (eleganță pretențioasă) (fam.) s. f., g.-d. art. gómei

gómă2 (tumoră, secreție) s. f., g.-d. art. gómei; pl. góme

gómă (tumoare, secreție produsă de plante) s. f., g.-d. art. gómei; pl. góme

gómă (eleganță pretențioasă) s. f., g.-d. art. gómei


Dicționare enciclopedice

Definiții enciclopedice

GOMA, Paul (n. 1935, Mana, Basarabia), scriitor român. Promotor al curentului de disidență față de regimul totalitar comunist, și a fost persecutat, închis, și, în cele din urmă, nevoit să se exileze, stabilindu-se ca refugiat politic la Paris (1977). Romane cu implicații autobiografice, despre universul concentraționar comunist și de evocare a Basarabiei natale („Ostinato”, „Gherla”, „Culorile curcubeului ’77”, „Patimile după Pitești”, „În cerc”).

GOMA 1. – Notea, ar. (Cara 92). 2. Gom (ib. 82); – ard., 1750, sătean. 3. + -an, Goman (Isp III1). 4. Gomoi Stoia (16 B II 97, 250); -u, Manea (16 B VI 155); -ești s.; -escu. 5. Prob. cu u < o: Guma, N. (Ard; Î Div); – Isachis, grec (?) (D Buc); Gum/u (Sd XVI); -uești s.

Intrare: Goma
nume propriu (I3)
  • Goma
Intrare: gomă (persoane, eleganță)
substantiv feminin (F1)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • go
  • goma
plural
  • gome
  • gomele
genitiv-dativ singular
  • gome
  • gomei
plural
  • gome
  • gomelor
vocativ singular
plural
Intrare: gomă (tumoare)
substantiv feminin (F1)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • go
  • goma
plural
  • gome
  • gomele
genitiv-dativ singular
  • gome
  • gomei
plural
  • gome
  • gomelor
vocativ singular
plural

gomă (persoane, eleganță) (numai) singular

etimologie:

gomă (tumoare)

  • 1. Tumoare nodulară infecțioasă sau parazitară, care apare pe piele, în ficat etc.
    surse: DEX '09 DN
  • 2. Secreție mucilaginoasă produsă de unele plante sub acțiunea bacteriilor parazite.
    surse: DEX '09 DN

etimologie: