GOMĂ¹, gome, s. f. 1. Tumoare nodulară infecțioasă sau parazitară, care apare pe piele, în ficat etc. 2. Secreție mucilaginoasă produsă de unele plante sub acțiunea bacteriilor parazite. – Din fr. gomme.

gomă² sf [At: DEX / Pl: ~e / E: fr gomme] 1 (Med) Tumoare cu aspect de noduli, de natură infecțioasă sau parazitară, care apare pe piele, ficat etc. 2 Secreție cu aspect vâscos produsă de unele plante sub acțiunea bacteriilor parazite.

GOMĂ¹, gome, s. f. 1. Tumoare cu aspect de noduli, de natură infecțioasă sau parazitară, care apare pe piele, ficat etc. 2. Secreție cu aspect vâscos produsă de unele plante sub acțiunea bacteriilor parazite. – Din fr. gomme.

GOMĂ s.f. (Biol.) 1. Formație patologică nodulară de origine infecțioasă sau parazitară (mai ales luetică). 2. Substanță vîscoasă produsă de unele plante sub acțiunea anumitor bacterii. 3. (Fig.) Înfumurare, îngîmfare; snobism. [< fr. gomme, cf. gr. gomos – încărcătură].

GOMĂ s. f. 1. formație patologică nodulară de origine infecțioasă sau parazitară (luetică). 2. substanță vâscoasă produsă de unele plante sub acțiunea anumitor bacterii. 3. (fam.) eleganță exagerată, pretențioasă (în vestimentație); snobism. (< fr. gomme)

*gómă f., pl. e (fr. gomme, 1. gumă, 2. cleĭ, 3. clasa gomoșilor. V. gumă. Fam. Clasa gomoșilor. A face gomă, a face pe gomosu.

gomă¹ (eleganță pretențioasă) (fam.) s. f., g.-d. art. gomei

gomă² (tumoră; secreție) s. f., g.-d. art. gomei; pl. gome

gomă² (tumoră, secreție) s. f., g.-d. art. gomei; pl. gome

gomă (tumoare, secreție produsă de plante) s. f., g.-d. art. gomei; pl. gome