3 intrări

22 de definiții (cel mult 20 afișate)

arată toate definițiile


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

gloria sf [At: DN3 / Pl: ~ii / E: lat gloria] (Met) Aureolă colorată în culorile spectrului, care înconjoară umbra unui obiect proiectată pe un nor cu grosime uniformă.

GLÓRIA s.f. (Met.) Aureolă colorată în culorile spectrului, care înconjură umbra unui obiect proiectată pe un nor cu grosime uniformă. [< lat. gloria, cf. fr. gloire].

GLÓRIA s. f. 1. (met.) aureolă colorată în culorile spectrului solar, care înconjură umbra unui obiect proiectată pe un nor cu grosime uniformă. 2. (muz.) partea a doua a unei mise cu caracter de imn. (< it., lat. gloria)

GLÓRIE, glorii, s. f. Onoare, mărire, slavă adusă unei persoane, unui eveniment etc.; faimă, renume obținut de cineva sau de ceva pentru fapte ori pentru însușiri excepționale. ♦ Persoană de mare valoare. – Din lat., it. gloria.

GLÓRIE, glorii, s. f. Onoare, mărire, slavă adusă unei persoane, unui eveniment etc.; faimă, renume obținut de cineva sau de ceva pentru fapte ori pentru însușiri excepționale. ♦ Persoană de mare valoare. – Din lat., it. gloria.

glorie sf [At: (a. 1817) URICARIUL IV, 302/6 / P: ~ri-e / Pl: ~ii / E: lat gloria] 1 Onoare adusă unei persoane sau unui eveniment. 2 Renume obținut de cineva sau de ceva pentru fapte ori însușiri excepționale. 3 (Pex) Persoană de mare valoare Si: celebritate. 4 (Fig) Strălucire.

GLÓRIE, glorii, s. f. Onoare, mărire, slavă. Glorie veșnică eroilor și martirilor comuniști, care și-au dat viața pentru fericirea poporului nostru, pentru libertatea și independența Patriei, pentru socialism! GHEORGHIU-DEJ, ART. CUV. 361. De ce nu voi pentru nume, pentru glorie să scriu? Oare glorie să fie a vorbi într-un pustiu? EMINESCU, O. I 137. Gloria străbună pe strămoși cinstește. ALEXANDRESCU, M. 324. ◊ (Poetic) Ce-ți doresc eu ție, dulce Romînie, Țara mea de glorii, țara mea de dor? EMINESCU, O. I 15. ♦ Persoană de mare valoare. Tolstoi e o glorie a literaturii universale.

GLÓRIE s.f. 1. Strălucire, renume obținut prin virtuți excepționale; onoare, slavă. 2. Persoană deosebit de valoroasă. [Pron. -ri-e, gen. -iei. / < lat. gloria, cf. it. gloria].

glórie s. f. 1. Strălucire, renume prin virtuți excepționale; onoare, slavă. 2. Om deosebit de valoros; celebritate. 3. Aureolă luminoasă în formă de fascicul radial (în pictură, sculptură, decorație), simbolizând sfințenia. (< lat., it. gloria)

GLÓRIE ~i f. 1) Apreciere publică înaltă (a unei persoane sau a unui lucru) pentru calități deosebite; recunoaștere unanimă; faimă; renume; popularitate. 2) Faimă de care se bucură cineva datorită meritelor sale; slavă; strălucire; splendoare. 3) Persoană de mare valoare. [G.-D. gloriei; Sil. -ri-e] /<lat., it. gloria

glorie f. 1. slavă, renume pentru merite extraordinare; 2. grandoare, splendoare: în culmea gloriei sale; 3. onoruri date divinității: glorie lui Dumnezeu.

*glórie f. (lat. gloria). Onoare, strălucire, faĭmă cîștigată pin virtute, talent, vitejie: glorie literară, artistică, științifică, militară; gloria unuĭ secul, uneĭ societățĭ. Glorie lui! Onoare, cinste, mărire, slavă luĭ!


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

glórie (-ri-e) s. f., art. glória (-ri-a), g.-d. art. glóriei; pl. glórii, art. glóriile (-ri-i-)

glórie s. f. (sil. -ri-e), art. glória (sil. -ri-a), g.-d. art. glóriei; pl. glórii, art. glóriile (sil. -ri-i-)


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

GLÓRIE s. 1. grandoare, măreție, mărire, slavă, splendoare, strălucire, (înv.) mărie, mărime. (Trecutul de ~ al neamului.) 2. cinste, cinstire, elogiu, laudă, mărire, omagiu, preamărire, preaslăvire, proslăvire, slavă, slăvire, (înv.) mărie, pohfală, pohvalenie. (Să aducem ~ eroilor patriei.) 3. v. fală. 4. v. celebritate. 5. (concr.) celebritate, (înv.) ilustrațiune. (A ajuns o ~ a medicinei.)

GLORIE s. 1. grandoare, măreție, mărire, slavă, splendoare, strălucire, (înv.) mărie, mărime. (Trecutul de ~.) 2. cinste, cinstire, elogiu, laudă, mărire, omagiu, preamărire, preaslăvire, proslăvire, slavă, slăvire, (înv.) mărie, pohfală, pohvalenie. (Să aducem ~ eroilor patriei.) 3. (concr.) fală, mîndrie. (El este ~ țării noastre.) 4. celebritate, faimă, prestigiu, renume, reputație, (fig.) strălucire. (Și-a cîștigat o ~ fără precedent.) 5. (concr.) celebritate, (înv.) ilustrațiune. (A ajuns o ~ a medicinii.)


Dicționare etimologice

Se explică etimologiile cuvintelor sau familiilor de cuvinte.

glórie (glórii), s. f. – Onoare, mărire, slavă. Lat. gloria (sec. XIX). – Der. glorios, adj.; glorifica, vb.


Dicționare specializate

Aceste definiții explică de obicei numai înțelesuri specializate ale cuvintelor.

Gloria (cuv. lat. „slavă”), parte a misei* de obicei partea a II-a. Numele l-a luat de la primul vers al slujbei religioase din bis. romano-cat. cântat de celebrant; Gloria in excelsis Deo, din care reiese și caracterul de proslăvire al muzicii. Este exclusă din misa pentru morți (requiem*). Cu alt text (Gloria Patri, et Filio, et Spiritui Sancto) este anexată psalmilor*, care se cântă în timpul anului, cu excepția unor sărbători. G. are o formă muzicală liberă și structură polif.

GLORIE. Subst. Glorie, onoare, mărire (fig.), lauri (fig.), slavă, fală, faimă, renume, reputație, celebritate. Glorificare (livr.), preamărire, proslăvire, slăvire, elogiere. Laudă, elogiu, apologie, panegiric, osanale, aclamații, ovații. Adj. Glorios, plin de glorie; faimos, vestit, celebru, renumit, reputat. Preamărit, preaînălțat, slăvit, preaslăvit, preastrălucit (înv.), ridicat în slavă, lăudat; prețuit, apreciat. Slăvitor (rar), elogios, laudativ. Vb. A glorifica (livr.), a preamări, a preaslăvi (rar), a proslăvi, a slăvi, a slavoslovi (bis.), a mări (rar), a ridica în slavă, a lăuda, a aduce laude, a vorbi de bine, a elogia, a aduce elogii, a face elogiul (unei persoane), a aclama, a ovaționa. A se acoperi de glorie, a culege lauri; a i se duce vestea. Exclamații: Mărire ! slavă ! laudă ! cinste ! glorie ! trăiască ! vivat ! osana ! ura ! V. îngîmfare, reputație, respect, succes, victorie.


Dicționare enciclopedice

Definiții enciclopedice

Gloria Prenume feminin modern, dar nu prea des folosit, Glória are semnificație clară pentru noi, întrucît corespunde subst. glorie „onoare, strălucire, renume, slavă”. Deși identitatea este perfectă, numele pers. nu este o creație românească, ci un împrumut apusean recent, a cărui apariție este probabil legată de interpretarea și folosirea în sens creștin a cuvîntului lat. gloria (de ex. în spaniolă, sîmbăta mare este numită sábado de gloria, exprimînd astfel bucuria pentru învierea lui Hristos). Corespondentele străine au aceeași formă ca la noi.

AD GLORIAM (lat.) pentru glorie – A trudi ad gloriam, fără a urmări o recompensă materială. V. și Ad honores.

arată toate definițiile

Intrare: Gloria
Gloria
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
Intrare: gloria
substantiv feminin (F162)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • gloria
  • gloria
plural
  • glorii
  • gloriile
genitiv-dativ singular
  • glorii
  • gloriei
plural
  • glorii
  • gloriilor
vocativ singular
plural
Intrare: glorie
  • silabație: glo-ri-e info
substantiv feminin (F135)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • glorie
  • gloria
plural
  • glorii
  • gloriile
genitiv-dativ singular
  • glorii
  • gloriei
plural
  • glorii
  • gloriilor
vocativ singular
plural

glorie

  • 1. Onoare, mărire, slavă adusă unei persoane, unui eveniment etc.; faimă, renume obținut de cineva sau de ceva pentru fapte ori pentru însușiri excepționale.
    exemple
    • Glorie veșnică eroilor și martirilor comuniști, care și-au dat viața pentru fericirea poporului nostru, pentru libertatea și independența Patriei, pentru socialism! GHEORGHIU-DEJ, ART. CUV. 361.
      surse: DLRLC
    • De ce nu voi pentru nume, pentru glorie să scriu? Oare glorie să fie a vorbi într-un pustiu? EMINESCU, O. I 137.
      surse: DLRLC
    • Gloria străbună pe strămoși cinstește. ALEXANDRESCU, M. 324.
      surse: DLRLC
    • poetic Ce-ți doresc eu ție, dulce Romînie, Țara mea de glorii, țara mea de dor? EMINESCU, O. I 15.
      surse: DLRLC
    • 1.1. Persoană de mare valoare.
      surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC DN attach_file un exemplu
      exemple
      • Tolstoi e o glorie a literaturii universale.
        surse: DLRLC
  • 2. Aureolă luminoasă în formă de fascicul radial (în pictură, sculptură, decorație), simbolizând sfințenia.
    surse: MDN '00

etimologie: