2 intrări

10 definiții


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

gog1 sm [At: ALECSANDRI, T. 1746 / V: goa sf, gong / Pl: ~ogi / E: ns cf Gogu] (Îrg) Băiat prost.

gog2 sm [At: ALEXICI, L. P. 200 / Pl: nct / E: ns cf gogă] (Reg) Paparudă.

GOG, gogi, s. m. (Reg.) Băiat sau tânăr prost. – Cf. n. pr. Gogu.

GOG, gogi, s. m. (Reg.) Băiat sau tânăr prost, tont. – Cf. Gogu (n. pr.).

gog a. gogoman: alții zic că-s numai un gog AL. [Onomatopee (cf. găgăuță)].

gog, goágă adj. (rudă cu gogleț, gogoman, gigît). Rar. Gogoman, prost.


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

gog (reg.) s. m., pl. gogi


Dicționare enciclopedice

Definiții enciclopedice

Gog, -a v. Gheorghie IV A l, 2.

GOG și MAGOG (în mitologia creștină), dublă forță ostilă. În „Vechiul Testament”, G. este menționat în trei ipostaze: localitate în Armenia; țara de origine a lui M.; rege din țara lui M., ostil poporului lui Israel și învins, în cele din urmă, din voia lui Dumnezeu (Ezechiel). În „Noul Testament” (Apocalipsa) G. și M. sunt două popoare, simboluri ale puterii lui Dumnezeu, instigate de Satana la război împotriva domniei de 1000 de ani a lui Iisus Hristos.

Intrare: gog
substantiv masculin (M14)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • gog
  • gogul
  • gogu‑
plural
  • gogi
  • gogii
genitiv-dativ singular
  • gog
  • gogului
plural
  • gogi
  • gogilor
vocativ singular
  • gogule
plural
  • gogilor
Intrare: Gog
nume propriu (I3)
  • Gog
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

gog

  • 1. regional Băiat sau tânăr prost.
    surse: DEX '09

etimologie: